marți, 2 februarie 2016

Hotel Boutique Fleurs de Temps - locul unde ateii încep să creadă în Rai


După șederea petrecută la Pensiunea Boutique Fleurs de Temp din Timișoara, a fost prima dată când am bănuit booking.com de zgârcenie la acordatul punctelor.

Păi cum frate să dai 9.6 puncte unui loc care merită 10?! Bine măcar că lângă notă au menționat cuvântul cheie: Excepțional!
Scurt și cuprinzător, dacă aveți drum prin Timișoara și nu sunteți mai multi decât capacitatea celor 3 camere, cazați-vă acolo.

Nu vă amețesc eu cu mobilierul luat din brocante și grija pentru detalii ca să nu credeți că o să locuiți în muzeu. Nici vorbă. O să vă simțiți boieri, prinți, beizadele, burghezi, etc. Adică bine.
Trecem peste decor (voi nu o să puteți trece, pun pariu) și ajungem la bucătărie.

Măi oameni buni, gătește patroana cu consortul (ceva italian, cred), zeiește. Treaba stă cam așa:
Voi vă lăfăiți în grădinița din spate sau pe terasa din poză, la cafeluțele de după micul dejun și vine doamna Adela (scuzele mele doamnă dacă v-am greșit numele) și zice:

- Cam ce v-ar dori inimioara la cină? Să vă fac niște paste cu funghi porcini? Niște vinete gratinate cu parmezan?
Voi ziceți ce vreți acolo de mâncare, că nu aveți cum da greș la nici o opțiune, dar să nu uitați aceste vorbe magice:
- Dar niște clătite cu brânză și sos de vanilie rece, ne faceți?!

Dacă zice da, ați prins locuri în raiul gurmanzilor, pe primul rând! Vă jur că acele clătite mă bântuie. În fiecare clătită cu brânză pe care o mușc o caut pe ea - Clătita doamnei Adela de la Fleur de Temps de la Timișoara. Oriunde comand și primesc clătite cu brânză, cu alea le compar. Bune, nu zic ba, dar nu ca alea de la Timișoara de la... Pricepeți ce zic?
Apăi nu știu ce tehnologie folosește în bucătărie, că de fiecare dată când ne explica (am stat acolo 3 zile și am comandat clătite zilnic) cred că intra în funcțiune o vrajă a clătitelor de nu mai rețineam decât atât:

Clătitele umplute cu brânză dulce și (cred că) ricotta plus stafidele care musai trebui îmbuibate ba chiar înecate cu rom sau coniac, se pun după umplere o țâră la cuptor, apoi se răcesc, se pun pe farfurii și se acoperă abundent cu sos de vanilie... Care sos am uitat din ce e făcut, dar gustul clătitelor alea nu am cum să îl uit.

Dacă sunteți atei, după prima clătită o să începeți să credeți în Dumnezeu. Sigur există unul al locurilor frumoase unde se servesc clătite!



2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am mancat toate caloriile pe anul asta, de acum farfuria goala.

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE