joi, 21 mai 2015

Octograma


Navighez. Te caut în cele patru zări de câte patru ori împărțite în subzări. Cerul s-a copt și a început să picure miere de culoare ochilor tăi. Strâng sucul cerului în vasul busolei până ce acul ei se târăște afară ca un melc de grafit amenințat de potop. Nu mai am nevoie de busolă, ești peste tot. Te port la ureche ca pe ultima țigară, în piept, ghiocel la rever. Tu ești aici și când nu știi să fii. Exiști, ești port.

12 comentarii:

  1. dacă azimut nu este, nimic nu este...

    RăspundețiȘtergere
  2. tant...ra să fie, mai departe sunt detalii...

    RăspundețiȘtergere
  3. În fiecare port, cică, e mereu un far care luminează. Şi, tot cică, marinarul primeşte mereu lumina lui direct în inimă, când e aproape de ţărm. Bucuria lui e rară şi unică.
    Ţărmureşte, neobositule...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acostez, Irina. Problema cu farurile este interminenta luminii.

      Ștergere
  4. ce mumos :) nu degeaba se spune că trebuie să țintești către lună, chiar dacă nu ajungi la ea ...măcar o să ajungi printre stele :P

    RăspundețiȘtergere
  5. hmm ,poți încerca ...gaura neagră :P

    RăspundețiȘtergere
  6. am zis eu că nu o să îți placă reperul :)))

    RăspundețiȘtergere

COMENTARII MUCEGAITE