vineri, 16 aprilie 2010

Ma calci pe umbra!


Sa moara bibi daca dau des pe gratii ce fac, ce simt pe moment. Cel mai des, las namolul sa se decanteze, il insamantez si astept sa cosesc mucegaiul. Scriu despre tampenii vechi de ani, rar de luni si foarte rar ceva mai nou de cateva zile. De ce?! Pentru ca sunt prost, dobitoc, coleric, bipolar, incoerent si mitoman. Insa ma dau cerebral. Astept sa invat o varianta, apoi ajuns la faza in care nu ma incurc, o torn. Dar de curand s-a repetat o poveste si trebuie sa decartez.

Veneam de la buceala. Eram stors ca o lamaie careia i s-a bagat furculita in cur ca sa scuipe si ultimul strop de zama. Burta plina, boasele goale, relaxat si multumit. Reglasem scaunul pe spate, castile sa acopere motorul si asteptam sa plec cand a sunat telefonul. Un “pretin” vechi, de pe vremea cand furam vinu lu’ tata, boram unul pe altul la chefuri si fumam ultima tigare la posta. Zicea ca tocmai a sosit in locul de unde ma caram. Venise la patinoar, sa dea cu mobra in ratze.
Ok fratele meu cel alb, succesuri sa ai, ca eu tocmai plecam. Brusc, ma face nenorocit. De ce bah?!
Ete de aia, ca n-am zis unde mai parchez vaporu’, ca sa mai stau o juma’ de zi macar.
De ce ma sa-ti zic, de ce sa mai stau, ca sa ne tinem de mana?! Am incercat sa o dau in x si 0, dar nu nene, omul era hotarat sa ma supere. M-a patruns o sincera dorinta de al vedea, infipt cu capatana in gard. Am zis sa las de la mine si am tacut. Dar el nu, a pus si al doilea picior. Direct pe capul meu. De ce?!
Pentru ca tovarasul ofticos, o arde in urma mea.
Ceea ce pentru mine este trecut, pentru el este prezent. Taraturile cu recomandari de la mine sunt mai apetisante. Japitzele ratate sunt bonusuri. Prin urmare eu sunt un nenorocit. De ce?! Uite asa, ca am fost mai rapid. L-am bagat in ma-sa si i-am inchis telefonul. A sunat din nou.
Cica sunt un cocalar cacanar, ca nu l-am sunat sa-i zic ca plec. Cica sunt un bulangiu cu itari scurti si parul intr-o parte, care abia a trecut garla. S-a lamurit el ce prieten ii sunt. Un nenorocit, care nu l-a sunat, pe el care mi-a dat sa mananc! Si da-i si da-i. Nu l-am sunat, n-am sunat, cat era sa sun...
Sunati-ar apa in cap, cumetre!
Ce minunat este sa ai prieteni pe care esti obligat sa-i suni cu ocazia oricarui stranut.
Fratiorii care zic ca ma accepta asa cum sunt si dupa aia imi reproseaza ca sunt, sa ma pupe-n tun! De asta n-am eu prieteni, ca sunt egoist.
Auzi bah, tu m-ai sunat pe mine sa-mi raportezi ca te duci la cordit?
M-ai anuntat ce planuri ai ? Mi-ai dat tu vreodata curva ta?! Ti-ai adus aminte de vremurile trecute doar cand te-ai plictisit. Mai aveai probabil minute bonus care nu se reportau. Ia beshi in chizda matii cu telefonul tau labil.
Da-te ca ma calci pe umbra! Hai pa si pu...la revedere, pishate-as in portofel, sa ai bani lichizi, pentru factura la mobil!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii mucegaite