sâmbătă, 31 octombrie 2009

Povestea lui Scrinjoi..


A fost odata, pe vremea cand era pula cat tunul si atarnau coaiele de ea ca doua ghiulele....a fost odata intr-un sat uitat de lupi, o pareche de oameni sarmani. Si erau asa de saraci si de slabanogi incat nici puricii n-aveau ce ciupe de pe ei, le dadeau mustele de mancare si ii imbracau omizile.
Erau bietii pe cat de sarantoci, pe atat de nenorocosi, caci nu-i ajutase Dumnezeu cu nici un copchil, sa aiba cine le aduce si lor la batranete o caldare de vin la capatul patului.

Intr-o zi mosul, sculat cu capul in cur dis de dimineata, haraghi de cateva ori, scuipa o flegma cat sa saturi doua closti din ea si scarpindu-se la coaie prin izmene zise:
-Fai babo, da si tu ceva de mancare, nu de alta, dar mi s-a facut rusine de cacatoare, ca de cand n-am mai trecut pe la ea, am facut paienjeni la borta curului!
Baba care scarmana niste floci, scapa lucrul din mana si cu un ochi la mosneag iar cu altul in grinda facu cruce:
-Dapai de unde sa-ti dau pacatele mele, n-ai mancat saptamana trecuta, hapsanule?! Hai, scoal-te de pe coaie si fa focul ca isi musca pizda buzele, de frig ce e!
-Ti-e frig zici, dapai du-te de te incalzeste cu ma-ta, ca si ea tot asa se vaita. De aia am invelit-o cu tarana si i-am mai pus si lespede deasupra sa nu se dezveleasca cand s-o rasuci de grija mea. La cat de buna a fost, la ora asta ii sufla dracii flacari in chizda si o uda cu pacura ca sa o stinga. Da fai tuto, macar boanta aia din cui, sa ma duc dupa lemne!
-Sa ti-o dea tactu din tintirim, ca si asa cat a trait, s-a vaitat ca a dat Dumnezeu caltabosi la toti prostii, numai lui ia dat o sarmaluta, si aia numai varza. Daca-mi faceai un copil, ti-o aducea ala.
Mosul se stramba ca de la sare-n ochi:
-In pizda matii, hoasca dihainata ce esti, tu care gresesti pana si ouale prajite te plangi ca n-ai copchii?! Ii tineai tot flamanzi ca pe mine, hai?!
Iara baba:
-Belite-ar lupchii cu rashpelu la pula si cantati-ar broasca in borta curului prapaditule, ca daca nu-ti dadeam io ciorba din chizda si galuste de lindic, mureai juma'de om, ca oricum te-a batut tactu' cu pula in cap cand ai fost mic, de si acuma maturi cu turu dusumelili!
Mosului i sa umflat o vana la gat si sa stropsit la ea:
- Apai pe mine m-o batut tata, dar pe tine soarta, ca de nu te tineam io tintuita cu pula in pat, te pierdeai cand scutura ma-ta asternuturile. De mancare ti-am dat tot io de te-ai intremnat. Te-am tinut numai in ciorba de sub burta si scrob de coaie cu rantaj de mehlem. Ce saptamana pizdii matii balmajesti acolo, ca mancare n-am vazut de acu' o luna, de la bruma aia de branza de o culesai de pe pula?! Ehee pe vremea mea puteam cara chiar si o gaina intr-o mana. Te-am luat de la ma-ta de-acasa doar cu mararu' de pe craci si-mi erai asa de odarlita ca mergeai pe ulita cum merge pisica urduroasa pe casa, incaltata cu coji de nuca. Ti-am pus stuf deasupra capului si ti-am cumparat vaca, ca altfel iti ploua in gat si mulgeai pula pana facea spuma-n shishtar. Eeee....ia lasa tu vorba si treci colea in genunchi in fata mea, pleaca-ti capul si salta poalele, sa te incing oleaca.
Si sa certat si sa cioravait baba cu mosul, dandu-si izmenele si fustele la spalat in gura unul altuia, pana cand de atata inversunare, babei i-a scapat o basina.
Dar stiti voi vorba veche din batrani: cand te caci o basina, cand te besi un cacat!
Uite asa patise si baba Dula, caci pe lutul podelei, aburea vesel, un cacat. Era oaches, frumos si proaspat de-ti venea sa-l manci, nu alta.
Belira mosnegii ochii la cacat si se minunara...Se uitau la el cum se uita muta la pula, dar stiti voi, asa...cu mana la gura si basmaua trasa pe ceafa. Cum se holbau la el, cacatul cazu intro parte ca era prea mic si moale sa se tina pe picioare.
Baba il lua fuguta in brate, iar mosneagul dadu chiot de veselie. Amandoi il cercetara pe toate partile, minunandu-se. Il infasara, il unsera cu ulei din candela si ii puse-ra motz o samanta de pepene si o fonta rosie sa nu-l deoache careva, ca tare mai era frumos bata-l vina.!
Dupa ce-l grijira ei cateva luni, dadura sfoara in sat ca au prunc si ca vor sa-l boteze.
Cum se cracana oleaca de ziua, se si fiintara cei doi mosnegi cu pruncul infasat in fata bisericii. Dar se imprastiase vorba in sat precum mirosul de cacat. Se stransese lumea ca la balci.
Asteptand pe popa sa vie, hodorogii se alintau cu lumea, mandrindu-se cu odoarea odorului.
Toate babele il scuipau si-l pupau, dandu-si cu parerea cu cine ar semana. Mai toti ziceau ca samana in partea babii, ca este brunet, paros si svelt. Ca daca era sa samene in partea mosului ar fi fost indesat, chelbos si bulbucat, ca tot neamul lor de constipati. Se intrebau babele ce-o fi mancat baba Dula de a iesit asa mandrete de baiat. Ba una cu negi pe nas si mustacioasa, mai ca nu l-a albit de scuipat tot pupandu-l pe frunte.
Cand a venit parintele toata lumea sa bulucit in biserica inchinandu-se si stergandu-se cuminte la gura. Popa a strambat vesel din nas la cacat si sa apuca grabit sa citeasca si sa cadelniteze. Cand sa bage pruncul in Doamne iarta-ma... cristenitza, popa incepu sa icneasca si sa lacrameze, ba chiar pali la fata de atata emotie si nemai putandu-si tine firea bora jumate in scaldatoare jumate pe papucii babelor din fata.
Cu ochii cat guliile, popa facu odata fleosc, de doua, de trei ori cu cacatu' in scaldatoare. Il tinu chiar mai multisor sub apa sa intre bine sfintenia in el. Baba, inima de mama isi mesteca broboada si se foia:
-Cu grija parintele ca-l ineci! Mai incet parinte....ca-mi racesti copilu'! Dara popa rumen in obraz ca dracu si dulce la voce ca soacra-sa, ce zice:
-Lasa mamaie, ca-l storc bine! Si nici una nici doua, scutura cu mainile de umplu multimea de bogdaprostii, din cap pana in picioare!
Cum se termina slujba, oamenii plecara pe la bordeiele lor, stiind ca mosnegii n-au dupa ce bea apa. Dar cum aparuse Scrinjoi, venise si bunastarea in casa mosnegilor. Ca-i tot o vorba veche: ai noroc, de parca ai mancat cacat! De mancat nu-l mancasera, dar il pupau zilnic. Si de unde la inceput il infasau in urzici si panuse de porumb, mai tarziu au prins sa-l imbrace in ziare si-n hartie cerata de la bacanie, iar mai la urma il imbracau in hartie din ce-a atat de fina ca scapi degetul prin dansa cand te stergi.
Uite asa se facu Scrinjoi, cacat mare. Cum se facu cat coceanu' pleca de acasa sa-si afle norocul. Pai norocul este ca si cacatul. Se tine pe langa garduri si umbra de nici nu vezi cand dai cu nasul in dansul. La asa fericita nastere trebuia sa fie o viata asemanatoare. Multe istorii s-u povestit depre Scrinjoi, dar unele puteau de la o posta a cacat de mincinoase ce erau. Nu se stie ce legatura au banii cu cacatul dar Scrinjoi ajunse bogat si pretuit de toata lumea, caci toate-i picau pleasca, si nu exista pe lumea asta caine sau porc sa nu pofteasca la o bucata de rahat. Iara cum omul este ori porc ori caine, Scrinjoi avea paine de mancat. A fost mamos al mustelor din sat, sperietoare la pofta de mancare si model pentru barbatii paie si pentru aia de stat. A trait multi ani fericiti pana cand la tinut odata nevasta cam mult la usa, ca venise acasa bat. Metehaise pe o ploaie din cele mocanesti de te uda pana la coaie si te baga in boala. Cum nu mai era tinar si la balega moale doar putina apa ii trebuie, din Scrinjoi au ramas niste seminte de pepene, cateva coji de rosii si-o balta puturoasa in pat. La strans nevasta cu asternutul si la pus in coparseu gramada.
La slujba de ingropaciune a strambat din nas acelas’ popa. A dat sarmanul in galbinare cand a vazut nevasta mortului sugand plina de bale si lacrimi un colt de cearceaf. Nu s-a oprit din cadelnitat, ca mai imprastia puzderie de muscaraie venita sa conduca manderete de moasa pe ultimul drum. Latrau a pustiu toti cainii si guitau porcii din sat ca la Ignat de atata jale. Si astfel se duse la odihna de pe urma, cel mai respectat iubit si jelit cacat.
Am incalecat pe o pruna si v-am spus o mare minciuna;
Si am incalecat pe o basina si v-am spus o snoava cretina!

4 comentarii:

  1. Radule ai imbatranit prea devreme. Trecand peste pseudohazul si ironia din textul tau se vede preocuparea pentru ce vei discuta cand vei ajunge la venerabila varsta. Se vede faptul ca nu ti-ai acceptat pe deplin eul si tot cauti sa imaginezi ipotetic, chiar parafrazand, si ironizand, anumite scrieri de gen.
    Ma supara ca nu iti iei in serios pozitia si nu deschizi drumuri catre realitate. Decat sa-i folosesti inadecvat scrierile lui Creanga :)))
    Mai bine te-ai face ramura, daca esti in stare copac si daca esti si mai smecher ai profita de caracteristica pe care o spuneau unii intelepti: ca o trestie ne-am indoit in vant dar nu ne-am rupt si te-ai face un scriitor de balta. Balta venind de la bastinas, venind de la dreptul tau de a controla locul tau. Eu te ascult, tu de ce nu te asculti?
    Mai departe nu e treaba mea. Multa sanatate!
    Sunt dezamagit de textul tau si mi se pare un fel de nu ar mai fi.
    Cu drag Lorendo

    RăspundețiȘtergere
  2. :) spre deosebire de lorendo, consider ca e un text plin de umor hormonizat. si avand in vedere ca nu suntem plante, inseamna ca este umor. intr-o snoava scrisa cu talent la margine de masa si belea existentziala e o diferentza. aici e faza cu teoria asteptarilor. io nu astept nika de nikaieri. decat ma bucura ca oameni trec prin faze, deci traiesc, si ma bucura ca mai exista oameni ce pot naste prin cuvinte stari. asa ca, ramane cum am stabilit. raduku are talent. cred ca cel mai greu este sa scrii povesti. chiar si cu tenta . o singura persoana m-a uimit prin lejeritatea de a scrie povesti. o anume clujeanca draga mie mult. e greu sa scrii o poveste din nimic, asta inseamna ca existi si ca poti naste frumosul, indiferent in ce s-ar ascunde el. io decat povestiri pot , dar povesti nu as putea. referitor la imbatraniri, nu imbatranim nici repede nici incet/ traim constant si nastem idei constant. :) ai talent raducu!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite