miercuri, 19 martie 2008

Viata ca o guma



Trăim pe o planeta albastră într-un univers negru în care nu este loc pentru roz. Trăim o viata întunecată, luminata stroboscopic de mici și efemere bucurii, pe care unii încearcă sa ne-o prezinte drept alternativa unui orgasm etern. În iureșul de suspine și strigate, marele malaxor numit viata ne tratează ca pe niște gume de mestecat.

Uneori este bine sa fi o guma proasta și tare, sa te încăpățânezi intre dinți, sa te lași îndelung mestecat. Fiecare încleștare de maxilar va fi invariabil urmata de relaxare, de întindere, de o senzație de bine, dar apoi vei suferi o noua strivire.

Alteori este bine sa fi o guma moale, plăcut aderenta la dinți dar nicidecum cleioasa. Dacă reușești sa-ți conservi puțin aroma inițială, vei fi clefăit alene, niciodată strivit pana la rupere, ba chiar ținut ceva vreme la adăpostul limbii.

Dacă ești o guma de calitate superioara, cu rezistenta plastica, aroma constanta și efect de înălbire, o sa fii plimbat pe la fiecare dinte, pe fiecare papila, dar uneori te vei umfla paroxistic și te vei sparge ca un balon.

Indiferent de savoarea culoarea și menirea ei, orice guma își pierde gustul și sfârșește prin a fi scuipata. Pentru unii asta-i finalul. Întregul lor ciclu de viata sa consumat în scrâșnet de dinți, în încleștări și gonflări, în fluxul de enzime și saliva recirculata. Pentru alții contează totul.

Unele gume își aduc aminte ca au avut ambalaj colorat, ca au stat culcușite plăcut în staniol. Gumele bătrâne regretă inocența aromei intacte, perfecțiunea benzii albe, sau a cubului ridat. Regreta forma inițială, predefinita, prospețimea mentolata de dinaintea primei mușcături a vieții. Altele cugeta încă din iureșul masticării la momentul groaznic când viata ii va trata drept flegme. Pentru ei contează enorm cum, unde și de ce au fost scuipați. Contează dacă se izbesc de trotuar și sunt laminați de tălpile trecătorilor, contează dacă ajung în rahat la stația de epurare după un plonjon în vasul toaletei.

Pe unii soarta ii tratează blând, împachetându-i în șervețel și aruncându-i decent la cos.

Foarte rar la acest capitol viata iți poate oferi o a doua șansă. Te folosește o vreme apoi te pune în staniolul original, după ureche, sau pe farfurioară cât timp își bea cafeaua.

Când tocmai cochetezi cu tunelul de lumina, te ia din nou la masticat. Este o problema de hazard sa ți se întâmple asta și nu exista garanții ca la turul doi vei fi altfel tratat. Exista o singura certitudine, a doua oara durează foarte puțin până ce ești aruncat.

3 comentarii:

  1. Aha .. viata ca o guma zici .. pai daca guma e gaurita .. poate genera si viata :D Stau acum si ma gandesc ,ca poate asa au ajuns unii la ideea sa faca din prezervative guma de mestecat .. sa-si roada amarul ..sau dracu stie ce sa-si mai rontaie .. eu unul ,prefer o rezolvare mult mai sanatoasa .. nu fac din ele guma de mestecat .. le adun pe toate din an, le topesc si fac din ele caucuicuri pentru masina, pe care scriu marca " GOODYEAR " :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Off :(( de nu mi s-ar lipi de cerul gurii si de nu mi-ar produce hipersalivatie. Da na! nu le poti avea pe toate. Azi sunt sub forma de orbit si zboara in jurul meu ceva asemanator cu staniolul. Marmota sa fie? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragii mei, de gustul vostru nu m-as satura nicicand; Mananc, iubesc respir...si chiar ma pis cu voi in gand!
    PS: numai pt. aia de stiu sa o ia in gura, sa o mestece si sa o plimbe pe limba; pe restul ii invit sa mi-o... intinda!

    RăspundețiȘtergere

Comentarii mucegaite