Vara arabă

E vară, e vară caldă iară!

Își scot strămoșii fluierele afară

Să fie retezate de ultrași.

E vară cu aromă de Sahară

Își pun femeile rufele pe sfoară

Și burka-n brâu pe mal de râu.

E vară arabă, e vară criminală

Cu iz pregnant de sticlă incendiară

Și de sfârșit de veac rațional.

Breichin niuz!

Banderolă galbenă, litere mari negre, trei semne de exclamare:
A venit toamna!!!
E oficial, dragi spectatori, uitați-vă la pozele cu frunze uscate, care curg jîrloi pe Facebook!
Cred că mă duc să hibernez până trece nebunia asta!

Marele Etic

Un mare, bătrân și etic organism știa că este pe moarte. Ca să evite dureroasa trecere în neființă, avea o singură soluție: să facă un transplant de organe tinere, proaspete.

A privit la vecini cu jind. Mai împrumutase de la ei mai cu mila mai cu sila diverse în trecut, mici nimicuri materiale, gen petrol, pietricele, metale... Dar asta pe vremea când nu era la fel de etic și era și mai tânăr.

Acum etica îi interzicea să ceară ori să ia acele organe, ba însuși trupul său resimțea un fel de scârbă anti-transplant, așa că marele, eticul și bătrânul muribund a creat "o situație" prin care organele de transplant au început să alerge singure către el.

Numai că plin proces de transplant, Marele Etic a constatat că organele sunt infestate cu o boală numită Talibanism provocată de retrovirusul Islam și că acum are o șansă în plus să moară de de infecție. Chiar de scapă, cât timp i-a mai rămas, Eticul o să trebuiască să se chinuie cu antirejective, pentru că organele transplantate nu se lasă integrate în marele său organism.

Ghici cum se numește marele Etic?!

imagine: howstuffworks

Grasa teroristă de la Buzău!

- Alo dragă, auzi lasă că-ți povestesc când ajung acasă, dacă ajung teafăr, că a căzut o grasă peste mine în maxi-taxi. Stai să mă târăsc la adăpost, că e zonă de război, se rostogolește grasa pe aici ca o ghiulea de tun. Da dragă vorbesc. Vorbesc și plâng, că fac inventarul pagubelor: mâna ok, capu bun, picior unu bun, picior doi au! Nu bun. Cred ca am degetul mic de la stângul strivit. Și nectarinele sunt strivite, of! Nu dragă, nectarine adevărate de la Lidl, nu e nume de alint pentru ce bănui tu.

Duamne Dumnezeule, asta e ca bila de bowling, că e mare neagră și are trei găuri! Bila de bowling, jur! Ce zici? Stai pisi să-mi revin că de mult nu se mai suise o femeie pe mine!
Asa ceva... 

De când s-a urcat la gara, am mirosit probleme. A întârziat mașina cinci minute ca sa escaladeze ea doua trepte.
Apoi pe la sfertul drumului a realizat ca sta doar pe un scaun dintr-o canapea întreagă. Băi când s-a relaxat, s-a întins ca o baltă, pana ce i-au ajuns bucile una pe un scaun și alta pe celălalt.

De pe la jumătatea drumului a început sa se foiască de căldură, sa tragă de pânza de cort care îi drapa jumătatea superioara. De la atât agitație pac, și-a vărsat conținutul poșetei imitație Luis Vuiton pe jos. De acolo i-au sărit un telefon mobil, un parfum, o pereche de șosete și un ruj. S-au dus pe sub scaunul din fata.
Grasa a început sa se prefacă ca se apleacă după ele rostogolind ochii după ajutor la mine. Eu click ignore, ca era doar grasă nu handicapată.

Eh s-a descurcat ea. S-a aplecat, a gâfâit și a bolborosind fără efect și de supărare a scapăt un muget, ori s-a bășit. Atunci din scaunul din față s-a auzit:
- Stați că vi le dau eu, nu-i nevoie sa-mi smulgeți capul! Răbdare, ca nu vine foametea.

Da dragă, altul mai drăguț ca mine, știu!
Așa de gentălemn a fost ăla, că s-a tarat pe sub șuncile și scaune ei până ce i-a adunat toate chestiile, complet tăcut până la final când ajuns la grămada textilă de eu am crezut ca sunt șosete, s-a uitat precum curca în craci!
- Ce ie asta duamnă, umblați cu năvodu' în poșetă?!
Honey, s-a făcut grasa maro din neagră, apoi s-a acoperit de sudori de lucea ca inoxu, tu!
- E o pereche de dresuri!
- A, la mărimea asta așa arată?!

Ma rog, în rest o fo cuminte, dar când s-a apropiat stația ei, cam cu 10 km înainte, s-a ridicat și a început să se miște ca foca spre ușă.
La primele hopuri s-a ținut bine, fapt care mi-a slăbit vigilența.

Fatal error draga mea! La curbele de la intrare în oraș, a scăpat grasa de sub controlul propriu și a intrat sub incidenta lui GICA. A plimbat-o prin maxi ca pe o monstruoasă bilă de fliper din scaun în scaun, peste piciorul meu, peste mine, peste domnul, peste doamna...

Cum cine e GICĂ? GICA e combinația forțelor cu care se luptă grasele: Gravitația, Inerția, forța Centrifuga și Anatomia.


No bine, asta o fu tot. Am coborât în aceiași stație și acum șchiopătez în urma ei. Îmi vine să-i pun piedică, dar mă abțin... Auzi, ți-am povestit că primăvara într-o dimineață a vărsat una cutia cu pui de găină în maxi?! Era galben peste tot și...

Nihilistul

Băi, dacă băiatul ăsta nu era un instalator foarte bun îl apostrofam. Cum bă, să fii atât de idiot să îți tatuezi pe antebraț: "nihil sine deo"?
Nimic fără deodorant? Măcar cu anti perspirant să se fi dat.
Și acum pe bune, ce s-a întâmplat cu tancul, cu sirena, cu inima înjunghiată/săgetată/violată, unde-s textele cu "Robi", "Vily", "Marean + Yoana = Lăv"?!
Plm, dumnezo ăsta numai strică chelea oamenilor! Bine măcar că l-a scris cu litere mici.

Căcatul se întâmplă cu discreție

Ghiță abia se târa pe șoseaua încinsă cu ochii pe jumătate închiși când l-a văzut aburind în mijlocul drumului, mare, ciocolatiu cu ceva galben în creștet. În mod sadic la călcat trecând înainte și înapoi peste el. De două ori.
A doua zi povestea la crâșmă:
- Practic căcatul ăla mi-a sărit în față de nicăieri. La viteza aia n-am mai avut nici o șansă să-l evit. Era peste tot, în jurul meu. Mi-a intrat și în gură. Nu e vina mea, cred că vecinul Costel...


Toți știm că pe drumul vieții rahaturi se întâmplă. Dar dacă tot mănânci căcat, mănâncă-l cu gura închisă! Discret, da?!

sursa foto: Recenzii

Frățește

- Mamă, Liviu mănâncă râme!
- Liviu, nu fi egoist, dă-i și lui frac-tu jumate imediat!