Refuz

Refuz lepșele. Le urăsc.

Puteți să mă socotiți extremist, nebun, prost, dobitoc. Nu-mi pasă. Îmi pare rău, chiar nu îmi pasă. Vă rog să nu-mi spuneți cretin sinistru, în rest puteți să-mi spuneți cum vă vine la tastatură.

Din acest moment, indiferent de cât de buni prieteni am fi în spațiul virtual sau real vă garantez că nu mai comentez la chestii care încep cu:

duzina de...,

leapșa cu....,

miercurea fără...,

joia în...,

plm, etc.

Nu o să mai comentez la nici o postare care-mi insultă setea de originalitate și libertate. Nu o să mai citesc nici un rând din acest tip de manifestări „literare”, sau dacă le citesc imi rezerv dreptul de a le socoti rebuturi, scurgeri de timp si atentate la inteligență.

Apetitul meu pentru teme de casă nu a existat niciodată iar obligația de a mă conforma s-a încheiat odată cu școala. Prin urmare nici din politețe nici din delicatețe nu o să îmi ascund dezgustul și refuzul pentru lepșe.

Da, este adevărat că am mușcat și eu din fructul viermănos, dar am scuipat rapid conținutul pe jos. Adică pot înțelege entuziasmul temporar pentru o astfel de activitate, la descoperirea unui cerc nou, a unui blog colectiv sau nou agregator, dar asta nu poate dura luni și în nici un caz ani.

Așa că  vă rog să-mi scuzați expresia, mai bine îmi bag un electrod de sudură pe uretră decât să scriu despre ceva ce i se pare altui prost că ar fi interesant. Pot fi dobitoc și singur, n-am nevoie de turmă.

Vă doresc inspirație, subiecte la alegere și joc de glezne.

Jos leapșa!