Pistoletto, te urăsc!

Pistoletto

În curând se face anul de când mi-am rupt tălpile prin Paris. Fără glumă, am mers tot timpul pe jos, am luat trenul sau metroul doar când nu mai puteam umbla decât în mâini sau când obiectivul turistic era clar prea departe pentru a fi atins ad labam. Mi-a cam plăcut Parisul ca oraș iar cu muzeele sale am avut orgasme estetice. Un singur muzeu mi-a lăsat un gust ușor acid și anume Louvre.

Adică Muzeul în sine este foarte frumos dar am nimerit taman când și-a bătut joc de el un artist avangardist.

Ar fi trebuit să mă prind că ceva e putred în Louvre încă de la intrare, că am văzut un semn ciudat pe piramida de sticla. Am zis că e de la ei și am mers înainte. N-aveam de gând să plec din Paris fără să văd tocmai acest muzeu.

 

Care credeți că este senzația pe care o simți după ce te pre-umbli pe coridoarele alea regale printre statuete de mii de ani vechime și tablouri de sute de ani și deodată dai peste o grămada de bulendre colorate, potențial... murdare?

Și după ce scapi de asta dai de o oglindă pe care sunt lipite abțibilduri cu niște tipi și tu ar trebui sa îți faci o poza cu ei, sau o oglindă pe care e lipită poza unei gagici care își face poză și un sac de nailon imprimat cu... Rahan?!

Rahaa...

 
Apoi în vârful unui obelisc din oglinda stă înfipt același semn dublu infinit în culorile curcubeului, să moară gay-i de invidie că nu s-au gândit la așa chestie. Să nu uit, curcubeul ăla tot din trențe și sârmă era făcut.

Pe scurt experiența a fost absolut dezagreabilă nu pentru că așa avea eu ceva cu arta lui moș Mihai Pistol ci pentru că arta aia nu avea ce căuta acolo și atunci. Pur și simplu mi-a spart armonia vizitării unei expoziții complet unitară și coerenta ca spațiu / timp. E ca și cum în mijlocul filmului Titanic ți s-ar băga o secvență cu ciocănitoarea Woody. Domnul este original nimic de zis.
Nimeni până acum nu s-a gândit sa lipească pe o oglindă poza unei tipe care se cacă. Asta nu era la Luvru, dar nu m-am putut abține. Voila!

Te urăsc Pistolleto! Și cel mai tare urăsc că țin minte numele tău, Michelangelo Pistolleto, omul cu arta săracă, prostestatarul antisistem, cel care mi-a stricat atmosfera la Luvru. Data viitoare te rog să fi genial în altă parte. Vezi că eu în primăvară merg la Madrid, poate tu ai chef de un Tokio sau Melbourne. Doar zic.

PS: M. Pistoletto chiar este un mare artist. Din nefericire pentru dânsul eu vroiam să vad doar Luvrul. Îl aștept cu drag să viziteze România, dacă nu cumva a și trecut...

 

Atât!