Dragi tovarăși si prieteni, vă rog nu mă judecați că nu mă pricep la recenzii și o să încep direct cu concluzia: dacă doriți o carte de citit în autobuz, la masă sau pe budă, fix asta e. În ultima locație subliniez că eu personal nu am folosit-o (am dat cartea cu împrumut, ce ați vrea să zic?)!.
Am terminat de citit ambele volume din “Ghid“ in 3 zile, adică un volum pe zi, o jumătate la dus cealaltă la întors pe maxi-taxi, cu pauză intre ele ca rătăcisem volumul doi. Cartea este o dramă cu iubiri, crime și trădări, doar că la sfârșit ea nu moare, doar își dă puțin ochii peste cap și demisia. Dramă pe dracu, e ceva de hăhăit cu muci, bă!
În acest moment, cu riscul să fiu admonestat pentru scăderea încasărilor (iartă-mă Cami!), volumul unu face plajă pe țâțele unei colege prin Grecia, iar volumul doi e prin biroul de alăturea, unde lumea încearcă să se regăsească în categoriile de corporatiști “veroși”. Tocmai am scăpat de unu care m-a anunțat că din carte a înțeles tainele Universului dar a rămas cu o întrebare existențială: ce sunt Ceceii? Șefu, citește volumul unu, ok?!
Ca structură cartea este un fel de Biologie de clasa IX-a sau a X-a, capitolul împărțirea în specii și subspecii. Cam așa ceva: specia - corporatistul cu chelie, subspecia - corporatistul cu chelie burta si halenă fetidă, cu sau fără pisică.
Pare greșit să îți judeci colegii. De fapt este foarte amuzant. O faci involuntar în timp ce citești: aha, asta e aia cu curul mare de la financiar care umbla zilnic cu 5 caserole de mâncare dietetică/post după ea. Sau: astea sunt alea doua mămici care-și povestesc la masa cât muștar/limonadă au produs ăia mici ai lor.
Și după ce termini de trecut in revistă colegii, te trece un fior. Îți ridici o mână, te adulmeci la subraț… snif, snif! Aoleu, nu oi fi eu “colegul care pute”, sau ăla de are ochii roșii de la nesomn/alcool?! Câte zile de CM mi-am băgat anul ăsta pe nașpa; oare vorbesc prea mult, am fumat prea des țigări de alții?
Cartea e bună de citit, de recitit, de împrumutat cu ora, de păstrat și folosit ca sursa de citate sau epatare. Are și atuuri:
Lectură ușoară – bifat.
Ridicat suspiciuni ca ești nebun pentru ca râzi aiurea’n tramvai - bifat.
Sursă de idei de farse numai bune de terorizat colegii - bifat.
V-am zis ca are si poze? Are – Bifat. Color chiar... Adică desene, nu poze, dar sunt fix pe subiect si desenate de Cristina (săr‘na Cristina!)
Nu o mai lungesc. Aștept cu interes volumul trei, în care corporatista se mărita în direct la petrecerea de Crăciun cu o unitate de Aer Condiționat dotată cu mouse wireless, aruncând pisici peste umăr în loc de buchete de nuntă!
Era să uit: carte (cărți) de Camelia Bucur, editura TracusArte. Recenzie, da?!
