Poarta fără poartă

   Poarta fără porți mă așteaptă. Existența ei nu reprezintă nimic față de mesajul ce îl transmite. Este locul unde are loc transcenderea, iluminarea sau întunecarea, trezirea sau anestezia. Poarta fără bariere este locul nepăzit de cerberi, neferecat de cifruri sau zăvoare, locul de care nu pot să trec pentru că îmi este frică de schimbare. Contrar așteptărilor, acumularea experienței de viață nu te face de o sută de ori mai înțelept cat de o mie de ori mai temător.
 
   Poarta este acolo, nepăzită de altceva decât de propriile-mi preconcepții Și pentru a face mai dificilă penetrarea ei, poarta asta veșnic deschisă în așteptare, este ascunsă înlăuntrul meu, nici aproape, dar nici adânc, la distanță de o zbatere de pleoape. Porta fără poartă este accesul în matrice, locul unde îți poți descarca informația sau îți poți uni sufletul cu codul sursa. Poarta asta negăsită, nepăzită, este răspunsul la întrebările care ne bântuie mintea.
 
   Caut de o viața poarta asta țesută din vise sau coșmaruri, poarta lumii posibile, poarta lumii virtuale unde realul se creează prin eu. Nu o găsesc pentru că încă șovăi pe calea către întuneric. Într-o zi am să o găsesc și am să trec prin ea cu orice risc, am să o parcurg în toate direcțiile în care se deschide și când va fi posibil, am să-mi trimit sporii după voi.
Așteptați-mă!

susrsa foto: LostCoin