Muioritica

În trenul intercity Iași - București lumea era pestriță dar destul de spălățică. Din acest motiv am reacționat puțin cam deplasat in momentul în care, în timpul unei elevate discuții despre numărul paharelor de vin roșu de Huși necesare unei erecții, mi-a ajuns la urechi un zgomot odios dar cunoscut: cranț, cranț, ptiu, ptiu! În acel moment am exclamat cu voce suficient de puternică să se audă în tot vagonul:

- Pe bune, cineva sparge semințe în Intercity?!

Cum nu s-a sesizat nimeni m-am ridicat și am privit înspre sursa sunetelor masticatoare.

Am avut surpriza să constat că spărgătoarea de semințe era îmbrăcată elegant, avea manichiura cu bordură french style, geamantan Scamsonait, poșetă Limbist Vulvone, iFuone, iPed, iRahat, că gacica era toată un brand-stand.

Ei bine această ingenuă și elegantă purtătoare de etichete, spărgea semințe și scuipa cojile într-un cornet făcut din foaie de caiet dictando. În momentul în care s-a sesizat că o privesc, și-a lăsat un pic candy crush-ul nesupravegheat, a scos o cască din ureche și privindu-mă peste ReyBeni mi s-a adresat gingaș:

- Ia spune prietene, ai chef dă ceva, sau doar mă lustruiești cu privirea?

Oripilat i-am dat ignore, pe silent, cu degetul mijlociu în sus. Muioriticelor nu le poți cere verbal să înțeleagă că o coajă de sămânță atârnată în rujul cocoloșit la colțul gurii, nu excită chiar pe toată lumea.