Sex, bere şi femei

De fapt o să vorbim mai mult despre bere. Pentru sex trebuie să iau o carte sau tutorial online, că nu-mi prea amintesc cum se face, iar femeia abia de am zărit-o. Tot din cauză de bere, că eu când beau uit mai mult decât mă uit. Oricum, berea ştiu clar cum se foloseşte. Când beau bere eu zic că mă bericesc.
În tinereţe mă ciuculeam, adică beam bere Ciuc, apoi m-am timişorit iar în ultima vreme mă ursulesc aproape zilnic.
Iubesc berea  în general şi ador berea bună. Nu îi înţeleg pe aia care spun că toate berile seamănă între ele. Nişte idioţi. La fel nu pot să înţeleg cretinii care din alte motive decât mândria nţională ar bea bere italiană, mexicană sau mai rău, albaneză, că tot e ambalată aşa mişto la Billa.
Să ne înţelegem bine, toate popoarele cunosc berea. Asta e prima băutură inventată de om pentru că necesită procesare minimă şi materie primă de largă răspândire. Înclusiv canibalii făceau bere, că era mai uşor să pui soacra la fermentat decât să cultivi viţă de vie.
Berea e ca masturbarea. Toţi o fac, puţini o recunosc.
Italienii se pricep la maşinile lor, la femeile altora, binişor la vin (o treime din vinurile frantuzeşti sunt produse in Italia) dar la bere o sug lamentabil. Spaniolii se descurcă jalnic, mexicanii mai bine ca ei dar mai prost ca italienii, iar albanezii sunt de evitat. Nici să vă uitaţi la sticlă.
Bere adevărată fac belgienii, nemţii, cehii, românii şi ei da, chinezii! Dacă la noi e clar că tehnologia e nemţească ca şi a cehilor, chinezul face o bere absolut remarcabilă cu tehnologie de furat. Pardon, de împrumut. Probabil au copiat din atâtea locuri că până la urmă au uitat ce şi de unde şi le-a ieşit berea originală. Vreţi să ştiţi secretul? Chinezii nu le au cu băuturile reci, prin urmare berea lor trebuia sa fie băubilă la temperatura ambiantă. Băută de la frigider, devine bună tare, iar dintr-o halbă îngheţată zupăr bestială. Zi Tsingtao şi atât!
Trecem acum la berulele noastre româneşti, care îmi  plac toate în afara de câteva leşioase propăşite din bidonul de PET în butelca de sticlă.
Bune rău sunt Timişoreana, Azuga, Silva şi Ursusul. Deşi produse aici, de azi nu mai vreau să mai aud de denumiri străine, gen Gardănbir sau HaineKeanu. Motivul e simplu.
Aseară din cauza unei beri prost denumite mi-am două labe peste ochi de la o femeie. La un bar s-a petrecut drama.Tocmai terminasem de analizat vitrina figorifică a barului total şocat de lipsa oricărei licori cu nume strămoşesc. Cum eram un pic fezandat de dinainte am încercat să explic chelneriţei cu limba încleiată că aş pofti la o bere Noroc sau Bucegi:
-'Ai Noroc?! Naso... alo, măcar ai Buci..reci, de la gheaţă!?
N-avea. Dar avea inele. Tari, foarte tari când le tragi pe nas. Atunci mi-am adus aminte de reclama la singura bere care popula frigiderul barului. Ştiţi voi,reclama aia cu pictatul în aer a literei S. Dar cum eram nesigur pe picioarele de dinapoi am facut semnul pe undeva pe la şliţ şi victorios am urlat la barmăniţă:
- O Skol!
Cred că unul din inelele de pe mâna ei era inelu' lu' Arabela sau ceva dispozitiv de teleport, că după a doua palmă, m-am trezit direct acasă, în hol. Gol.
Vedeţi ce face berea străină din om?!