Nu mai fut nasoale

   De fapt, dacă stau să socotesc, cred că pluralul ăla de sus e nedrept pentru că doar o singură nasoală am futut la viaţa mea dar las titlul drept avertisment. Deci nu, nu discut. Una mi-a fost deajuns.
   Tipa era aşa naşpa că legiuni de bunăciuni nu or să-mi şteargă amintirea ei. Totul a pornit de la o ladă de bere şi de la Fănel fi-i-ar căsnicia de oţel că multe gagici a dus în cap, până a pus una curu' pe el. Io şi cu Fănică am fost patru ani colegi de cameră şi o vreme chiar de pat. Nu se mai putea omul căţăra în al lui când venea beat, aşa că se vâra lângă mine. Dacă iniţial am protestat, am cedat rapid la argumentul forte numit precizie. Eram mai liniştit ştiind că vomită în lighean, că de la nivelul unu al patului supraetajat greşea des ţinta. Omul mi-a devenit rapid un prieten atât de bun încât l-am avut cavaler de onoare iar în noaptea nunţii tot cu mine a dormit. Dar asta este altă istorie.
   Povestea asta este despre un pariu pe care l-am făcut cu Fănică stând la o halbă de Gambrinus pe terasa La Matolu'. Vorbeam de femei, domeniu în care mnealui era expert, iar eu admirator. Ne-am pus întrebarea cheie: dacă toţi aleargă după modele şi frumuseţi, pe alea nasoale cine le fute?!
Şi pac, pariul! Care fute a mai nasoală gagică ia premiul ăl mare, adică o ladă de bere, îar cine pierde dă lada. Termen o zi.
   In timp ce el îşi storcea creierii să găsească o nasoală printre prietenele bunăciunilor cu care şi-o punea, eu aveam deja una în minte, care bătea orice record. Pe tipă o chema... Aoleu mamă ce greu este sa scriu "tipă" când mă gândesc la ea. Pe urâta aia cu flăcări o chema Mona dar toată lumea îi spunea Ara, din cauza imensului cioc pe care îl avea în locul unde restul umanilor au nasul. Era absolut incredibil că nu cădea din picioare şi nu se înfigea cu capul în asfalt din cauza siluetei târnăcop. Ei bine Ara mă sorbea din ochi din anul 1. Zilnic abia scăpam de ea. Ha ha ha, berea era deja a mea! Cu curajul beţivului am purces la treabă.
    Vă rog să mă credeţi că mintea mea a încercat din răsputeri să uite cât de multe din fazele parcurse de la prima vorbă la ultima contră. Amintirile dor.
Vă jur că în momentul în care ne-am băgat în pat cu lumina stinsă, m-am umplut instant de vânătai. Parcă era făcută din unghiuri ascuţite toată. M-am întins lângă ea si am început să o mângai ca pe un câine plin de căpuşe şi noroi pe care l-a călcat tirul. Nu ştiu exact unde o mângâiam, că avea pielea şmirghel şi ceea ce iniţial am crezut a fi sfârcuri erau două aluniţe monstruoase pe omoplaţii creaturii. Erau probabil un fel de senzori că în momentul în care am atinso acolo imediat şi-a pus plapuma în cap.
   Jizăs, cum să vă explic senzaţia?!....Întrebare de întrebare, ati dat muie la ascuţitoare? Dar maşinii de tocat nucă? Ei cam aşa ceva simţeam eu. Nu ştiu cate perechi de dinţi avea dar erau ascuţiţi sau ciobiţi şi orientati către gât ca la stiucă.
   Am smuls cu greu ce mi-a mai rămas din pulă şi am reuşit să îngaim un hai să... Ea a sărit pe mine şi...Horror show! Ara era mai uscată între craci decât o mumie pierdută între dune şi cred că în loc de labii avea coji de nuci, sau valve ca scoicile, că mă tăia pişarea când se mişca. În afara de durerea în sulă, la fiecare contră bazinul ei mi se ciocnea de simfiza pubiană, pe care cred că mi-a fisurato.
   Noroc că era stătută de multă vreme şi a inceput rapid să chiţăie şi să chelalăie cu capul rabatat aşa tare pe spate, că am putut să-i văd amigdalele prin nari. Deodată mi-a înfipt o gheara în piept şi una în coaie şi a urlat demonic:
   - UMPLE-MĂ!
De aici încolo restul sunt amintiri. Mărunţişuri de tipul: vodcă, duşuri interminabile, creme, dezinfectante, calmante, iarbă, psihoterapie prin regresie hipnotică... Prostii! Am câştigat lada aia de bere?! La dracu, da! Dar clar alta nu mai vreau.
Nu mai fut nasoale, staţi departe!