Mai toţi românii au denaturat complet sensul cuvântului handicapat. Din nefericire pentru handicapaţi, cei dintâi au dreptul să facă asta, pentru că normalitatea înseamna majoritate, iar majoritatea dictează minorităţii.
În mod ciudat după 1989 persoanele cu handicap au devenit brusc vizibile, ba chiar mult prea vizibile după unii. Ţinute sub preş vreme de 40 de ani, toate rezultatele neruşinatei politici demografic opresive ale Epocii de Aur au început să colcăie la vedere peste tot. Pieţele, gările, intersecţiile şi ecranele tv s-au umplut de membre contorsionate, atrofiate sau lipsa, de ochi opalescenţi, de genunchi de capră, cocoaşe şi gâturi răsucite spre călcâi.
Vecinul de palier a fost toata viaţa un gurmând, un curvar şi un beţiv. Toată viaţa a flegmat direct în creştet pe ăia de nu se puteau deplasa cu mai mult de 5 km/h, s-a pişat pe orice legumă căzută la pat şi şi-a afirmat dispreţul cu voce tare. Vecinul mi-a spus că handicapaţii sunt rebuturile societăţii, că suntem un neam de asistaţi sociali si că de aia se prăsesc ţiganii, pentru că Ceauşescu le-a dat, Iliescu le-a dat, Constantinescu la fel... Numai Basescu le-a dat-o prin gură. vecinul credea că eutanasia şi eugenia ar trebui legiferate, că bătrânii trebuie duşi să moară în pădure şi că el, dacă ar avea fie şi o falangă lipsa la degetul mic de la piciorul stâng s-ar împuşca în cap să nu fie statului o povară. Parcă îl aud.
- Băi handicapatule! Vezi buei paraliticule că-ţi curge maioneza din nas! Ţi-e foame ciungule, băgaţi-ai ciotu-n cur să faci economie la hartia igienică! Nu te mai caca băi aşa des că faci risipă! Ce vrei bă piticule, te-a bătut tactu cu pula în cap de n-ai mai crescut?!
Vecinul meu avea umor. Vecinul meu era perfect. El reprezenta normalitatea întruchipată, sănătatea şi bunăstarea însăşi se revărsau peste cureaua de la blugii săi călcaţi cu dungă. Ca el erau milioane, sunt milioane, alte milioane gândesc la fel. Fără îndoială alte câteva milioane râd la ideile unuia ca el precum lăţeii la bordel.
L-am urât pe vecinul meu. Î-am urât ideile şi forţa morală, i-am urât coaiele care credeam eu că stau ţepene între el şi universul atacat de handicapaţi. Ca adolescent aveam tendinţe discriminatoare, eram revoltat si extremist. Gândeam ca el dar nu-mi puteam susţine ideile. Aveam doar întrebări, nemulţumiri şi accese de ură.
De unde pula mea tot apar frate ciungii ăstia care cerşesc, de unde apar retardaţii, idioţii, mongoloizii, paraliticii. Din ce gropi mucede se dezgroapă zombie ăştia cu ochi de peşte mort? De unde pula mea atâtea babe şi moşi pişaţi pe la toate colţurile?! Vreau să dispară, vreau să moară toţi, toţi... Dar după ce am crescut, m-am blazat atât de tare încât nici măcar nu i-am mai văzut. Am pus o barieră între mine şi ei.
Anul trecut vecinul a suferit un atac. M-am întâlnit cu el pe scara. Urca treptele ca un melc. Cu faţa căzută într-o parte, cu balele curgând şi un ochi lăcrimos jumătate deschis, ţinea o mâna ciudat ridicată la piept cu palma în jos. Cu cealaltă mână pipăia fiecare milimetru din balustradă.
Am trecut val vârtej pe lângă el sărind câte trei trepte si de la etajul superior l-am privit cu dispreţ. El mi-a întors un rânjet apoi s-a concentrat înapoi la escaladatul treptelor.
- Ce faci handicapatule, n-ai gasit glonţul potrivit sau nu se fabrică destule calmante ca să te doboare pe tine?! Ziceai că te sinucizi dacă îţi pierzi un deget. Ai pierdut jumate de creier şi încă respiri. Ruină umană ce eşti, n-ai măcar decenţa să te nărui. Ridică-ti mânuţa aia de travestit căruia i-a furat Terente fecioria odată cu poşeta şi dă-ţi dracului drumul pe scări. Borăsc cînd îti văd balele atârnate pe piept. Îmi vine să mă deschei la şliţ si să te ud în gura pe care ţin pariu că nu o poţi închide. Ce zici, un brânci mic, o balustradă zgâlţîită!? Nu ajunge, nu?
Dar ia zi-mi, te mai ţine oloaga aia şi dacă-ţi fut un şut direct în plex?!
În loc de toate astea am spus:
-Bună ziua vecine, nu te-am mai văzut de mult, pot să te ajut?!
În momentul în care şi-a sprijinit greutatea pe mine, jumătate din greutatea mea a dispărut. La prima treaptă urcată împreuna mi-au dispărut din minte întrebările, la a doua nemulţumirile iar în capul scării a dispărut ura.
A doua zi am reînceput să-l urăsc. Handicapatul de vecin m-a bătut la şah!
În mod ciudat după 1989 persoanele cu handicap au devenit brusc vizibile, ba chiar mult prea vizibile după unii. Ţinute sub preş vreme de 40 de ani, toate rezultatele neruşinatei politici demografic opresive ale Epocii de Aur au început să colcăie la vedere peste tot. Pieţele, gările, intersecţiile şi ecranele tv s-au umplut de membre contorsionate, atrofiate sau lipsa, de ochi opalescenţi, de genunchi de capră, cocoaşe şi gâturi răsucite spre călcâi.
Vecinul de palier a fost toata viaţa un gurmând, un curvar şi un beţiv. Toată viaţa a flegmat direct în creştet pe ăia de nu se puteau deplasa cu mai mult de 5 km/h, s-a pişat pe orice legumă căzută la pat şi şi-a afirmat dispreţul cu voce tare. Vecinul mi-a spus că handicapaţii sunt rebuturile societăţii, că suntem un neam de asistaţi sociali si că de aia se prăsesc ţiganii, pentru că Ceauşescu le-a dat, Iliescu le-a dat, Constantinescu la fel... Numai Basescu le-a dat-o prin gură. vecinul credea că eutanasia şi eugenia ar trebui legiferate, că bătrânii trebuie duşi să moară în pădure şi că el, dacă ar avea fie şi o falangă lipsa la degetul mic de la piciorul stâng s-ar împuşca în cap să nu fie statului o povară. Parcă îl aud.
- Băi handicapatule! Vezi buei paraliticule că-ţi curge maioneza din nas! Ţi-e foame ciungule, băgaţi-ai ciotu-n cur să faci economie la hartia igienică! Nu te mai caca băi aşa des că faci risipă! Ce vrei bă piticule, te-a bătut tactu cu pula în cap de n-ai mai crescut?!
Vecinul meu avea umor. Vecinul meu era perfect. El reprezenta normalitatea întruchipată, sănătatea şi bunăstarea însăşi se revărsau peste cureaua de la blugii săi călcaţi cu dungă. Ca el erau milioane, sunt milioane, alte milioane gândesc la fel. Fără îndoială alte câteva milioane râd la ideile unuia ca el precum lăţeii la bordel.
L-am urât pe vecinul meu. Î-am urât ideile şi forţa morală, i-am urât coaiele care credeam eu că stau ţepene între el şi universul atacat de handicapaţi. Ca adolescent aveam tendinţe discriminatoare, eram revoltat si extremist. Gândeam ca el dar nu-mi puteam susţine ideile. Aveam doar întrebări, nemulţumiri şi accese de ură.
De unde pula mea tot apar frate ciungii ăstia care cerşesc, de unde apar retardaţii, idioţii, mongoloizii, paraliticii. Din ce gropi mucede se dezgroapă zombie ăştia cu ochi de peşte mort? De unde pula mea atâtea babe şi moşi pişaţi pe la toate colţurile?! Vreau să dispară, vreau să moară toţi, toţi... Dar după ce am crescut, m-am blazat atât de tare încât nici măcar nu i-am mai văzut. Am pus o barieră între mine şi ei.
Anul trecut vecinul a suferit un atac. M-am întâlnit cu el pe scara. Urca treptele ca un melc. Cu faţa căzută într-o parte, cu balele curgând şi un ochi lăcrimos jumătate deschis, ţinea o mâna ciudat ridicată la piept cu palma în jos. Cu cealaltă mână pipăia fiecare milimetru din balustradă.
Am trecut val vârtej pe lângă el sărind câte trei trepte si de la etajul superior l-am privit cu dispreţ. El mi-a întors un rânjet apoi s-a concentrat înapoi la escaladatul treptelor.
- Ce faci handicapatule, n-ai gasit glonţul potrivit sau nu se fabrică destule calmante ca să te doboare pe tine?! Ziceai că te sinucizi dacă îţi pierzi un deget. Ai pierdut jumate de creier şi încă respiri. Ruină umană ce eşti, n-ai măcar decenţa să te nărui. Ridică-ti mânuţa aia de travestit căruia i-a furat Terente fecioria odată cu poşeta şi dă-ţi dracului drumul pe scări. Borăsc cînd îti văd balele atârnate pe piept. Îmi vine să mă deschei la şliţ si să te ud în gura pe care ţin pariu că nu o poţi închide. Ce zici, un brânci mic, o balustradă zgâlţîită!? Nu ajunge, nu?
Dar ia zi-mi, te mai ţine oloaga aia şi dacă-ţi fut un şut direct în plex?!
În loc de toate astea am spus:
-Bună ziua vecine, nu te-am mai văzut de mult, pot să te ajut?!
În momentul în care şi-a sprijinit greutatea pe mine, jumătate din greutatea mea a dispărut. La prima treaptă urcată împreuna mi-au dispărut din minte întrebările, la a doua nemulţumirile iar în capul scării a dispărut ura.
A doua zi am reînceput să-l urăsc. Handicapatul de vecin m-a bătut la şah!
DE unde?De la Cernobal ...sau nu?!
RăspundețiȘtergereDe unde cate? :P
Ștergere:) in fiecare dintre noi exista un EU mai bun :)
RăspundețiȘtergereuneori scoate capul, uneori doarme profund, sau alteori se piteste.
important este ca exista. cum si cand isi face simtita prezenta, este o alta poveste.
La mine nu este EU ci 'UE...Nu intreba de la ce. :D
Ștergerepff "nu intreba" auzi la el.
RăspundețiȘtergereno, hai ca ma abtin si nici nu ma gandesc la prostii.
pana la urma il poti boteza cu doresti matele :)
Ia uita-te la avatarul meu, MU e?!
Ștergereiarta-l doamne, ca nu stie ce face!
RăspundețiȘtergereiti si zice omu' ca nu doreste a se gandi la prostii si tu ce faci? arati cu degetu'??
repede, fa ceva si salveaza situatiunea !
ceva!
Ștergereinsuficient si tardiv, meriti o pedeapsa !
ȘtergereAide, biciuieste-ma! :P
Ștergeredap! fain expimat! adevarul este ca in toti se da lupta asta. inteleg ideea de revolta fata de rau, necaz si parsivenie. deunazi s-a oprit o tziganca cu burta la gura si mi-a cerut o tzigara ca e si ea gravida! m-a lasat fara grai. ma uitam halucinat la ea si-mi venea sa-i fut una in cap! dar m-am gandit ca in ea este o fiintza fara vina, curata purtata de o oama murara. este o latura dark a vietii. nu stiu cum este mai bine stiu ca trebuie sa acceptam si cand e posibil sa iertam si sa uitam.
RăspundețiȘtergereoricum, VACII ALEIA triste si bortoase nu i-am dat tzigara, doar dispretul meu ce a trecut razant pe langa ea. n-avea ce sa faca cu el!
trebuia sa-i dai tzigarea, oricum o sa fete un asistat!
Ștergere:)) am ris cu lacrimi, desi am un prieten cu handi-maini, dar cu cap, cred ca si el ar fi ris daca ar fi citit si ar fi fost in alta situatie, n-ar fi stiut sah
RăspundețiȘtergereAide mută calu'! :))
ȘtergereHandicapati voteaza O galeata rosie sau portocalie si o punga de malai si te faci politician
RăspundețiȘtergereIo ma fac LunePS-dist!
ȘtergereAcum o saptamana cred am ajuns la articolul asta al tau. Am trecut prin toate starile posibile. Fa-i un print si bagai-l pe sub usa lu' vecinu'! :D
RăspundețiȘtergereNu, ca nu mai vine sa ma ajute cand ma inund! :P
ȘtergereDaca esti vulgar cu siguranta nici persoanele cu scaun la cap si cu respect pentru persoanele cu dizabilitati nu or sa te in bage in seama :).
RăspundețiȘtergereSi daca sunt ca apa fara bule o sa ma aprecieze o gramada de lume, nu?! Ia mai proceseaza' Titlul blogului tau iti explica exact ce vrei sa stii despre mine. Vulgar este blogul, vulgar sunt si eu. Asa-ti trebe.
Ștergere