Culorile vieţii

Pleată era un tip darnic. Purta blugi drept tăiaţi care îl strângeau de boaşe când se încheia la bocanci şi cercel în urechea stângă. Dădea de băut la rockeri şi îi ura moderat pe depeşări. A fost o vreme când viaţa lui Pleată era senina, azurie. Era vremea în care avea buzunarul de la spate plin. Bancnote mici, primite ciubuc pentru servicii necuantificabile, bani nepretinşi dar bineveniţi. Aia a fost vremea în care Pleată era pălmaş. Unul fericit. Lucra la un atelier de tâmplarie uşi şi geamuri. Pentru deplasare la domiciliu, o floricică, o acoladă, primea bănuţi în plus, numai ai lui, aparte de salariu. Uşor câstigaţi, uşor de pierdut. Lui Pleată i se fâlfaia. Avea un prieten bun, o iubită bună şi un bar bestial unde cheltuia banii alaturi de rockerii lui. Iubitei îi plăcea faza cu banii dar nu-i suferea munca şi nici prietenii. Pretindea că mâinile sale bătucite îi agaţă dresurile, că vorbele lui negeluite îi zgârie urechea, că prietenii lui neciopliţi îi taie pofta de viata. Aşa că Pleată a luat împreuna cu iubita calea studiilor la o facultate din Bucureşti. Studenţia era viaţă de viaţă, roz-violacee. A mutat portofelul în buzunarul din faţă deşi chescănea aproape gol, ca să nu coboare din tramvai înaintea lui. Avea nişte colegi distanţi care se fereau de iubita lui geloasa. A terminat studiile şi a găsit un job potrivit pregătiirii sale industriale. A trebuit să iasă din blugii strâmţi şi să se tundă. Oricum nu mai încăpea în ei pentru că iubita gătea perfect numai cartofi pai cu ouă ochiuri. Jobul dădea bine cu titlul dar slab cu banii. Pusi pe card. De belea. Viaţa era de-a dreptul albastră. Şi-a mai facut alte două carduri De credit. Toate stăteau în perfectă armonie în poşeta iubitei. Si da, el tot o iubea. De colegii vechi s-a despărţit, de cei noi nu s-a putut apropia. Iubita devenită soţie, era geloasă foc dar legal. În timpul liber când nu era geloasă, soţia lui Pleată era curvă. Viaţa la fel. Mov. S-au despărtit. Ea a păstrat tot ce a cumpărat cu cardurile, el a păstrat cardurile. Nu goale ci pline. Cu datorii. Viaţa lui Pleată se învineţise, iar pe margini începuse să vireze suspect spre kaki. Probabil de la fiere. Pe stres, Pleată a chelit. Cu pete. A trebuit să renunţe la cercel, pe care l-a amanetat. S-a întors în urbea natală, în casa natală. Oraşul chelise ca şi Pleată. Nu mai avea zonă industrială dar avea în schimb tâmplării din termopan. Nimic de muncă pentru bietul Pleată. După doi ani de şomaj, ajutor de şomaj şi cerut bani de ţigări de la mă-sa a încercat înclusiv să măture pe stradă. La firma de salubritate însă l-au huiduit aşa cum se cuvine unei persoane supra-calificate. Ce tupeu jegos pot avea masteranzii ăştia frate!? Auzi, să încerce să fure jobul unui amărat cu două clase!
Ani de zile Pleată a trait de pe o zi pe alta. Munci sezoniere, bani şi concedieri la fel. Femei ioc. Care femeie se uită la unul tărcat la cap care stă cu mă-sa? Oricum nu ar fi avut cum să o ţină. Iarna  ajunsese să-şi ardă parchetul şi mobila din casă pe post de lemn de foc. Ultimul lui job era cel de vânzator de bilete pentru bingo. În oraşul vecin însă. Viaţa căpătase o culoare maro-pământie şi începuse să pută a nămol de Techirghiol. Într-o seară, pe când se întorcea acasă întro garnitură de tren îngheţată, doi băieţi cu spirit de observaţie ascuţit şi frunte teşită au ginit un colţ de vestă portocalie ieşindu-i din geantă. Au fugit cu geanta. Pleată a alergat disperat după ei pâna în capătul ultimului vagon. Acolo viaţa lui a căpătat instantaneu culoarea portocalie în timp ce i se derula prin faţa ochilor în cele cateva fracţiuni de secundă de la momentul căderii pâna şi-a zdrobit craniul de o traversă de beton. O cădere în sus printr-un tunel auriu însoţită de miros de negrese cu rom. Şi stop. S-a strigat Bingo. Negresele s-au ars. Scurt, negrul s-a intins peste tot. Pleată era mort.