Popă cu cartofi prăjiți

Îmi plac popii, mai ales ăștia ai noștri, ortodocși. Cine nu-i iubește când vede cât de zeloși, credincioși, blânzi și dezinteresați de bani sunt?! De exemplu ăsta care a venit înainte de Paști la noi, la înlocuit pe mocăitul de popa care a luat foc anul trecut. Ăsta nou a început sa cânte de când am întrebat „cine-i?” la interfon. M-a surprins atât de plăcut, că l-am ținut câteva minute bune pe speaker. Suna mai benga decât Ledi Baga cu dascălul pe post de Bi Ion Ce. Prestau în fata blocului în timp ce eu dansam cu deștul în firele de la interfon. De pe scara blocului vocea popii a crescut și s-a îngroșat, semănând cu Pavarotzki cu ceva nuanțe de Busuiok. Costel sau Muscatel. Popa cânta acapela pe scară și înăuntru băga doar solo-uri de cădelnița și variante de refren. Mama a deschis ușa apartamentului, apoi s-a dus la ale ei. Am așteptat eu, am așteptat, până a început să mă tragă corentul așa că am închis ușa și m-am luat cu trebi la bucătărie. Aproape uitasem de taica părintele când un cutremur mi-a zgâlțâit casa:
- Bum, Bum! Dășchideți, știu că sunteți acolo, v-am văzut, vă aud! Bum, Bum, Bum!
Mama săraca habotnica, țuști la ușa! Înainte însă, m-a împins în bucătărie, că eram în chiloți.
- La la ...ga, ga, ga, făcea popa pe hol în timp ce eu bronzam nește barabule. Mai zice el ceva mamei despre păcat, pedeapsa și iar powerplay-ul cu Doamne miluiește, apoi liniște. Cu cratița în mâna am vrut să văd ce se întâmplă.
Bang, ușa s-a dat de perete și popa a aruncat cu cădelnița și agheasma spre cocoșelul meu! Eu având reflexe combinate între tenismen și copil bătut, am făcut o eschiva. Câțiva cartofii pioși, înfierbântați de momentul înălțător și agheasma rece în ulei, i-au sărit sfinției sale drept în poală.
Lăsați cartofii să vina la mine, mi-a zburat mie prin minte în timp ce popa urla pătruns de sentiment:
- Sfințească-se...auu! M-ai opărit măh! Huu...'tui mama ei de viață, na că m-ai și pătat!
- Scuze părinte, stai liniștit că te șterg imediat.
Am pus mâna pe buretele de vase și dăi cu zel în rapel pe anteriu, atât de rapid și atât de temeinic încât unul dintre cartofii refugiați între cute, s-a făcut piure pe veșmântul negru.
- Aoleu, stai părințele, stai că am o soluție de pete!
Fiind pentru rufe albe, soluția de pete i-a făcut sfinției sale o bulina roșie pe sutană. Iaca
popa cu risc seismic, vă rugăm să nu staționați sub burta lui.
Ca să maschez pata roșie i-am dat cu niște cremă de ghete. Crema era însă maro, așa că am adus un lighean din baie și am spălat repede sutana cu peria și apa. Apa avea în ea sodă caustică în care vroia mama să pună niște oale cu fundul afumat. Sutana s-a făcut stacojie dar în sfârșit, pata a dispărut, s-a dus cu tot cu o bucată de sutană. A rămas o gaura cât să-și răcorească popa ouăle înroșite de ulei. Nu mai rămânea decât să punem un petec.
Dascălul s-a înecat cu vodca când mi-a văzut opera de restaurare a veșmântului preoțesc. Era perfectă, iar efectul vizual, miraculos.
Părintele a fost tare mulțumit de noul lui look. Nu mai avea cuvinte. A plecat de la mine din casă cu un zâmbet mare pe figura. Asta pentru că am vrut să-i aranjez puțin și părul dar în loc de gel de păr am nimerit adezivul siliconic. I-au ieșit două chestii foarte cool pe cap. Cum îmi tremurau mâinile după atâtea eforturi, am reușit să-i întind și ridurile odată cu părul. I-am dat cu nește fond de ten și i-am desenat sprâncene cu rimel. Cred că părintele o sa-mi pomenească numele mult timp. I-am dat o punga de bani, din cei de 1 și 5. Dar a pierdut câțiva bănuți și niște dinți, din cauză că în fața blocului l-au încolțit niște polițiști comunitari. L-au sifonat un pic că n-a vrut să arunce cuțitul. N-aveau de unde ști că i s-a lipit de mână și cap când a încercat să se tundă.
Sper să-l externeze până Sâmbăta noaptea. I-am promis mamei să iau lumina primul. Mi-am pregătit o rachetă de semnalizare cu fosfor, ca să nu mi se mai stingă la apă ca făclia cu kerosen de anul trecut.
Uite de aia îmi plac mie popii.
Da’ de pompieri, nici să nu mai aud!