Seninătate

Dormea sau visa cu ochii deschiși larg în noapte. N-aveam de unde ști de ce stă intinsă acolo goală cu razele unui soare sintetic licărind în spate, cu coapsa și cotul stâng ancorate în umbră, plutind nemișcată, supendată deasupra apei. Am admirat doar pacea curbelor ei domoale, carnea metalică vibrand a oraș nedormit și i-am evitat pupilele goale. Nu i-am vazut buzele dar știu că zâmbea senină. M-am îndepărtat tiptil, ca să-i îndeplinesc ruga mută.
Te rog, nu stinge lumina, doar lasă întunericul să vină!