Cu chiloții în vine

În acest moment am terminat de scris un referat în care cer conducerii firmei ca senzorul montat pe iluminat la wc-ul bărbaților sa fie eliminat sau sa fie dotat cu temporizator reglat la 20 minute minim.

Am simțit nevoia să fac acest lucru pentru că nu îmi mai pot privi colegii în ochi după povestea penibilă de ieri.

După cum știți (ăia de mă citiți regulat) am avut recent ceva probleme cu mațele. În mare s-au terminat, dar tot mai este loc de câte o rebeliune pe motiv de fasole cu cola. Exact așa ceva s-a petrecut ieri pe la orele trei pm.

Am dat fuga la budă dar pătruns de urgența momentului n-am văzut catastrofa venind, n-am presimțit nimic. Abia când eram căcat tot la cur, am văzut că nu era pic de hârtie înginerică.

Instantaneu mi-am adus aminte de MD pe care am pus-o într-o situație un pic asemănătoare! M-au ajuns urările ei de bine mi-am spus eu amuzat. Habar n-aveam ce căcat o să urmeze.

Disperat am privit peste tot, m-am uitat chiar și în coșul de gunoi (nu vă strâmbați) dar acesta era gol.
M-am controlat atent în buzunare și ce să vezi, exact ca în bancul cu olteni, am găsit un bilet de maxi, nu de tramvai. Ce fericire că era din cel interurban, adică mai mare un pic. La naiba când ești cu spume la cur, orice milimetru contează, jur!

Nu știu cum și cât m-am canonit să mă șterg cu flinticul ăla de hârtie când s-a stins lumina. Avem senzor și temporizator la budă, cum v-am spus. Senzorul este în sala cu chiuveta, undeva deasupra ușii după o arcadă și e cam orb.

Eram în întuneric cu un deget în cur și nu știam dacă am reușit sa mă șterg cât de cât. Ce să fac? Am tras un bagami-aș și am ieșit cu chiloții în vine să fac cu mâna la senzor. Să se facă lumina am chicotit eu fals vesel.

Și s-a făcut lumină!

Păcat că atunci când s-a aprins neonul, în prag era cineva. Cineva întors cu spatele pe jumătate, căutând comutatorul. Eu am încercat sa-mi acopăr rușinea, să-mi acopăr fața și să mă trag înapoi simultan cu ușa cabinei. Ce păcat ca nu am trei mâini sau că nu sunt Chuck Norris. Cât timp m-am agitat eu, omul a exclamat surprins: "Hâii" și s-a făcut nevăzut pe ușa!

Sfinte Detartrant, m-a văzut în buha goală iar eu nici nu am apucat să văd cine a fost!
Acum îmi vine sa intru în pământ, mor de rușine, nu-mi mai pot privi colegii în ochi.
Vă închipuiți cum arătam, făcând cu o mână în aer în timp ce cu cealaltă îmi țineam blugii pe la genunchi?!

Să îmi iau o săptămâna concediu, sau weekendul o fi de ajuns să uite ăla faza?
Cine o fi fost, cine?

Foto: Chuck Norris’ Toilet Paper