Sinistrul sinistru

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal². II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. — Din fr. sinistre.
Sursa: dexonline

Dacă vă spun că există un adevărat abuz asupra acestui cuvânt în România mă credeți? În unele cazuri abuzul se transformă în viol cu perversiuni.

Da, violul singur nu este îndeajuns de pervers, pentru că pentru unii înecați în suficiență ca în alcool, un viol poate suna ok dacă îl efectuează în poziția misionarul cu pantalonii ușor lăsați sub cur și apoi iau victima de nevastă.

Ce mă deranjează?

Pai mă deranjează la ochi folosirea acestui adjectiv alături de adjectivele idiot, imbecil, prost, cretin, dobitoc și altele, de către persoane care scriu suficient de articulat încât să nu aibă nevoie de clișee verbale, vocabularul extins permițându-le să înjure elevat fără să folosească același invectiv de două ori.

Când spun repetare, sunt condescendent, sunt blând, sunt tolerant. Ar fi trebuit să spun: tocirea expresiei până la penetrarea ei prin nervul optic, materia cenușie și albă, șaua turcească, bolta palatină cu transformarea finală în piercing lingual.

Dragi scriitori, postaci și comentatori, piercingul în limba de lemn nu aduce îmbunătățiri ci doar găuri prin care o să vă curgă borșul țărănesc pe piept.

Cine se recunoaște între userii de sinistru și se oftică, este rugat să mă înjure liber. Injuriile care vor conține cuvântul sinistru vor fi șterse.