Îmi pare roz

E nou, pot să spun asta deşi nu l-am mai văzut până acum. L-am remarcat de când am intrat. Are faţa şi zelul omului proaspat angajat, zâmbetul ăla care arată că vrea şi poate, sau pe dos ori aşa ceva. Este tânăr, înalt şi brunet. Cer o bere. Spuma alunecă peste buza sticlei, peste buza mea, pe gât în jos. Îl simt că mă simte cum îl privesc, aşa că mă întorc cu ochii în berea mea, în  telefonul meu, în depresia mea. Este rândul lui să mă cerceteze. La douăj' de ani câţi are, nu trece dincolo de ţoale, iar alea sunt ok. Cred că m-a terminat de scanat. Căcat, se uită direct în ochii mei şi zâmbeşte. Fredonează. Futui, sunt prea bătrân pentru asta. Din boxe geme unul. Sunt sătul de inimă albastră şi poveşti de viaţă la indigou.
Mai adă-mi una, îi fac semn cu sticla trei sferturi goală. Până am luat-o de la gură era deja în faţa mea, cu dinţii lucind, cu cârpa pe masa, peste mâna mea. Îmi achimbă scrumiera. Vă mai servesc cu ceva? Căcat, ştie că ştiu că ştie! Decât atât, zic eu ca ultimul analfabet. Numai? Da, mulţumesc. Se întoarce la bar. Din spate pot să-i vad fesieri, deltoizi, centură scapulară, toate bine dezvoltate. Proporţionat animal.
Hei, mai adă-mi una! Mersi. Viaţa cu etanol în cap şi wireless gratis virează în mov.
Mai adă-mi una, spun mai tarziu deja boţit. E trecut de 10 şi totul e roz. Acum este momentul, îmi spun. O iau către bar, zâmbesc ca să fiu sigur că i-am captat atenţia atât cât e nevoie. Fac cu ochiul, apoi mă îndrept către holul de la buda. Acolo e o magazie în stânga şi o sală de internet în dreapta. Aştept. Las pe altul să intre în wc şi mă întorc. El e după tejghea aplecat peste o ladă de bere. Îmi fac curaj şi iau decizia. Acum. Trebuie tupeu sa faci aşa ceva în văzul tuturor. Exact înainte să pun mâna pe uşă, îmi prinde umărul. Răsuflarea lui îmi trece peste ceafă către ureche. Ce faci, pleci fără să plăteşti nota!? 
Ce ..la mea... Îmi pare roz, mă clatin eu! El mă sprijină cu pumnul în ochi. Scântei verzi îmi ard retina. Sunt roşu tot.