La Groblje

E frig şi gri, pe străzile pustii

Te mişti încet împins de vânt,

Şi singuri ţi se îndreaptă paşii

Către al clopotelor cânt.

E frig şi vânt, iar acum ştii

Urmând misterelor urzeala

Că fuge umbra zilei cenuşii 

Şi-n cimitir te prinde seara.

Acolo singur cald şi atât de viu

Citind al morţii lung pomelnic,

Artă-ţi va părea orice crochiu

Mânjit de un artist vremelnic.

Cavourile îngheaţă pe sub tise

Şi ţi se pare că  uşor suspină

Statuile sub candelele stinse,

Plângând cu lacrimi de rugină.

Răceala morţii te infioară acum

Îţi clatină mintea ca apele şerpii,

Şi îţi şopteşte cu buze de scrum,

Că stai pe partea greşită a ierbii.