Morţişorii

    Mă ştiţi ce vaşnic luptător împotriva conformismului sunt, da?! Ţine-ţi minte, cum înjuram Valentines, cum dispreţuiam Dragobetele. Era cât pe ce să zic ceva rău şi de mărţisor, dar dimineaţă am observat ceva îngrijorător. Primul autobuz în care m-am urcat era plin cu femei. Cei trei bărbaţi şi doi puşti de liceu cu flori în braţe erau studiaţi pe furiş de doamne.
   În maxi-taxi însă m-am speriat constatând că sunt singurul bărbat. M-am aşezat sfios pe un scaun cu senzaţia că am băşit la pomană. După două staţii în care au mai urcat două femei am cedat locul şi m-am refugiat lângă şofer. Doamnele au început să discute între ele aruncând priviri pe sub sprâncene. Vorbeau destul de încet, astfel încât prindeam doar fraze trunchiate:
-Încă unul care n-are...
-Aha, tot fără... măcar liber
-...sacosă nu ... flori
-Mărţişoare ...
   Abia la birou am realizat drama. Scena de luptă arăta nasol. Doamnele coafate şi gătite boboc, domnii şifonaţi, cam nebărbieriţi, foarte puţini, spre deloc. După zeci de telefoane date prin uzină m-am lămurit că o grămadă de colegi s-au imbolnăvit subit, au probleme cu instalaţia electrică, apa sau gazele, au treabă la poliţie, la fisc sau la ţară, astfel că şi-au luat liber azi.
   Pe bune?! Mie asta îmi miroase a laşitate, a dezertare şi fugă ruşinoasă din faţa duşmanului. 
Huoo băi morţişorilor!
Vă e frică să veniţi la muncă fără flori şi mărţişoare, n-aveţi tupeu, n-aveţi onoare!
Dacă n-aveţi bani arătaţi măcar că aveţi coae. Agăţaţi-le în piept cu şnur alb-roşu şi scoate-ţi-vă sternul la înaintare!
Faceţi ca mine. Intraţi veseli în birou şi spuneţi tare:
-La mulţi ani făi doamnelor, azi aveţi program prelungit pentru că morţişorii de colegi v-au lăsat cu ochii în soare! Cineva trebuie să muncească, iar munca nu este pentru oameni ci pentru oame şi tractoare.
Hai, încolonarea şi treceţi la pupat că doar nu o să fac coadă eu, unicul bărbat pe kilometru pătrat!
sursa foto