Pisicile paraşutiste

   Deşi pare incredibil am fost şi eu copil odată demult. Era pe vremea când pâinea se dădea la cartelă zilnic iar bananele pe pile, odată pe an. Împreună cu tovarăşii de joacă aveam program de cântat în fiecare seară. Versurile şi le aduce aminte oricare decreţel. A venit lumina, a venit luminaaa...

   Mă uit în urmă cu mînie şi mă intreb unde dracu s-a pierdut al meu lidărşip. Băi să mor de nu eram tata lor, tartorul dracilor de la un bloc cu 10 etaje, plus influenţa la două scări departare în orice punct cardinal. Că veni vorba de direcţie, pe vremea aia ţinteam foarte sus, adică pe bloc. Mamă ce pac-pac cu "gornete" de hârtie băgam noi sărind de pe un bloc pe altul, că erau 5 la rând aproape lipite între ele (boemul e de vinovat pentru diareea asta de amintiri, că i-am văzut ţava în poză). Frate, nici rău de înălţime nu aveam pe atunci.

   De la un pac-pac din ăsta, ne-am întors cu pradă de la duşmani, ăştia fiind gaşca de puradei din blocul vecin. Profitând de buimăcelă le-am rapit cele 3 pisici pe care le oploşiseră în camera liftului. Au urmat negocieri aprige care s-au incheiat cu şuturi şi pumni. Înghiţindu-ne noi mucii balele şi borşul curs pe nas, ne-am retras la cartierul general. În scurt timp ceilalţi au primit înştiinţare că le înapoiem pisicile, dar să fie în faţa blocului nostru la ora 5.

   Băi ce să o mai lungesc, le-am aruncat ălora pisicile de pe bloc cu paraşute făcute din basmale. Două au aterizat bine şi au fost recuperate de stăpâni, dar una n-a avut noroc pe lume. A căzut într-o curte peste stradă şi încurcată fiind în aţele paraşutei a fost facută franjuri de câine. Asta este viaţa, în orice război sunt victime civile.

   Mi-am spălat onoarea recuperînd cadavrul mâţei. Am sărind gardul, am fentat câinele cu un cârnat (mă ura de la câte mingi îi luasem de sub bot) şi am revenit cu hoitul înfăşurat în paraşută. I-am făcut îngropaciune cu ambele găşti reunite. I-am recitat din biblie, i-am pus pus flori şi chiar o cruce. Am plecat acasă senini.

   În aceiaş seară spiritul pisicii paraşutiste a fost răzbunat. Mi-am luat o chelfăneală ţapănă de la tata pentru cele trei basmale de caşmir cumpărate de mama din Rusia pe bani grei. Dar a meritat, vă jur.

Unde eşti copilărie cu pisici paraşutiste, unde sunteţi zmeii mei?!