Dan Puric a murit

    
   De râs, de ciudă, de somn. Fizic şi sper eu că şi psihic e bine, viu şi extrem de zglobiu. Probabil un pic mai chel decât în orice afiş, dar indiscutabil respiră cultură.
   
   De râs m-am prăpădit şi eu citind necrologul lui Puric pe mail. Fetele din birou erau triste, plânse toate. Fete sensibile, fete culte, mă rog...mai mult oculte.
   
   Păi de la un mail maică?! De nu ar fi fost trimis de big boss cred că făceam mişto de ele si de cel care a dat forward-ul, pe săturate. Pentru că nu pot, mă vărs la voi.
   
   Cum poţi crede nene o aşa veste făra să verifici un canal de ştiri?
Cum nu-ti pică frate fisa că articolul parodiază calvarul lui Isus şi că replicile sunt din Biblie, fie ea chiar aia hazlie?!
   
   Ştaţi că vă spun tot eu. Din cauza la motivul credinţă frate. Doh, credinţa ferbinte cauzează la neuron. Sper că vă aduceţi aminte că sunt captiv într-un birou plin de creştine care-şi consultă duhvnicul şi înainte de a trage o băşină. 

   Dacă ăla le spune că e păcat, bietele femei fac ocluzie intestinală sau după caz mătănii, dacă o scapă fâsâită în ciuda credinţei fierbinţi şi a sutelor de cruci.

   De aia nu s-a prins nici unul. Pentru că ei nu concep că cineva ar putea să facă băşcălie simultan de ei, de Dan Puric şi de vocaţia sa mesianică.
   
   Felicitări drace, în pivniţa mucegăită cu tine!
sursa foto