Sinuciderea - încetarea contractului cu viaţa

      Vă asigur că îmi este dragă viaţa. Sunt hedonist, gurmand şi până acum mi-a fost tare bine viu. Deci tema sinuciderii o abordez astăzi doar principial. Când mi s-o urî cu binele vă anunţ. Despre suicid şi eutanasie sunt mulţi gata să ţină prelegeri. Oameni cu studii psihologice serioase, babe bigote, popi moralişti, medici scrobiţi, grămezi de emo şi generaţii de rockeri satanişti au păreri clare şi bineînţeles antagonice asupra aceluiaş subiect. Eu o să reduc modul cum pun problema la minim.

1. Viaţa mea îmi apartine. N-am cerut sa mă nasc, dar pot sa hotărăsc când să mor. O pot face singur oricând dacă mai pot ţine briciul în mana. Dar ajuns foarte bătrân ori imobilizat trebuie să existe cineva gata să mă asiste dacă aşa îmi doresc.
2. Pentru naştere statul şi sistemul de sănătate mi-au dat ajutor, ar fi cazul să mi-l dea dea şi ca să mor. N-am nevoie de ajutor de înmormântare. Nu eu, pentru că mort nu-mi foloseşte la nimic. Am nevoie de bază legală şi suport financiar pentru moarte la fel cum am ca să trăiesc.
3. Sistemul de sănatate trebuie să se ocupe de asta pentru că moartea ca şi naşterea este un act de sănătate. Cercul vieţii trebuie închis acolo unde a început.

Cam atât. Vă doresc viaţă lungă şi moarte scurtă.