Fără bere viaţa e pustiu

Mai ţine careva minte că într-un post anterior hotărâsem să renunţ la bere ca să scap de cele 10 kile clădite pe şale şi burtă? Ei bine, vă anunţ că îmi este îngrozitor de greu să o respect. Adică ce respect nene, când eu o încalc cam odată la trei zile? Cu mâncarea mă descurc onorabil, o am sub control, dar cu băutura am de dus un mic răsbel. Adică cu berea. Vă jur că de când a trecut gerul, vinul fiert a dispărut din meniul meu. În rest pot să fie 5 feluri de băuturi alcoolice în casă că nimic nu mă tentează. Dar berea, berea aproape că o visez cu ochii larg deschişi. Am ajuns să-i aud sunetul căderii în pahar în timp ce dorm.

Astă noapte de exemplu am visat un pahar de bere pe care nu puteam să-l înclin. Tot visul m-am chinuit să-mi transform gura în trompă de furnicar, dar nu mi-a ieşit. Tocmai lingeam condensul de pe pahar când a sunat ceasul.