Septembrie, Luni

 

E septembrie luni și îmi este deja dor de vară. Stau lângă tine și privesc păsările stătătoare. Stau lângă tine pe o bancă pe care n-am scrijelit nici un nume pentru că suntem doi anonimi civilizați. Șed lângă tine în gând pentru că în timp ce tu te întinzi pe șezlong undeva pe o plajă străină, plină de foste scoici precambriene actual pietre, eu mă las pe speteaza scaunului din birou.

Nu am stare. Ma învârt în sensul acelor de ceasornic și îmi dau seama că și dacă m-aș învârti invers mi-ar fi la fel de dor de tine. Răsucesc scaunul ca pe un cuțit în rană. Aș fi putut fi pe șezlongul de alături, dar am preferat să-mi fie dor decât îndiferent.

Îmi este dor de tine pentru ca ai plecat vara și m-ai lăsat sa întâmpin toamna singur. Ai plecat vara și ai sa te întorci toamna. Dacă am noroc ai să te întorci la mine. Dacă nu, doar ai sa te întorci. O sa fiu oricum aici, numărând păsările sedentare. Pe cele călătoare ți le păstrez ție din respect. Eu cu ciori vrăbii și regrete tu cu gâște cocori și egrete. Sunt ale tale, libere și independente ca tine. Eu sunt înglodat, legat de pământ cu lanțurile viciilor. Am să zbor probabil la iarna, spulberat de crivăț. Dar până atunci am scris o cerere de concediu pentru o zi. Sunt curios dacă o să se aprobe. La motivație am scris: Toamnă.

imagine: g+Claudya Bonnet