Trei Prinți din Maltz

Pentru că domnul pe care intenționam să-l bat la tabinet aseară m-a lăsat cu ochii în Tuborg, îmi dădeam liniștit o pasiență așezat la masă, la bodega mea favorita. Total relaxat, pe la a doua halbă m-am prins că nobilii consumatori din spatele meu utilizau ceva limbaj secret de făcut mișto la beție, ori făcuseră un legământ de genul: orice aș abera, tu îmi cânți în strună chiar dacă mă fac de canal.

Din câte am priceput eu trăgând ca nesimțitul cu urechea, aveam de-a face cu trei crai, trei ficiori de împărat. Doi dintre dânșii erau frați și culmea, toți trei erau ingineri, unul constructor, celălalt auto iar al treilea agronom. Complicat așa-i? Atunci o să le zicem pe scurt: Craiul Țărănor, Craiul Moțor și Craiul Zidor,


Craiul Țărănor era croit cam din halebardă, burlăcior și cu aplecare spre prințesele din specia pasul mic și țâța mare. Încă de la primele trei beri am aflat despre dansul ca are un coi de aur de 24 de karate, cu care le atrage pe toate. În afara tezaurului atârnător se lăuda că posedă și un sistem regenerativ bazat pe metabolizarea berii, care îi permitea ca la fiecare zece halbe să ii crească un rinichi nou, pe care îl dona (vindea) oamenilor în suferință. N-am apucat zece beri cu el, că tare eram curios cum face când fată un rinichi. În afara de calități Craiul Țărănor avea două ofuri la viața lui: n-avea șaretă și n-avea castel. În rest omul cu coiul de 24 de karate era un crai model care avea în permanenta telefonul cu butoane bine încărcat la el. Unu peste altul, zic eu, un personaj seducător care trezea invidia tuturor.


Printul Zidor, decorat recent cu Ordinul Administrator Scara II, s-a remarcat prin strângerea fondurilor de interfon și evacuatul apei pluviale din subsol. Pe lângă acestea, Craiul Zidor, acest Riga Criptă a lui Lady Ienicer, se lăuda ca are acasă o brințeză care schimba banii prin conturi doar sa nu uite parolele și care gătește o fasole cu cârnați de te lingi pe purjă.

Cu un fizic mai degrabă pufos decât frumos, Printul Zidor s-a îndrăgostit de trei ori în patru beri. Om perseverent, a luat în brațe odată chelnerița și de două ori în stâlpul de umbrelă, continuând sa azvârle ochi lipicioși asupra posesoarelor de flec tocit și mers împleticit

În afara talentelor menționate anterior Craiul Zidor era preocupat de mica publicitate. Am aflat ca motivul este conex vocației sale. El căuta un castel pentru fratele său, prințul cu 24 de karate în suspensor. În cursul halbei trei cu continuare în halba patru, am aflat ca viitorul apartament al Craiului Țărănor este de importanta crucială pentru fericirea Craiului Zidor, atât pentru a scăpa de frac-su din chiria unuia din castelele proprietate personala a nevestei, cât a își trage niște bani frățești pentru renovarea acelui castel.

Din sfert în sfert de ceas Printul Zidor răspundea la tableto-telefon vreunui vânzător de castele cotat la Șansa de Buzău. De fiecare data lăsa negocierea neterminata pe motiv de baterie descărcată.


Cel de-al treilea dintre ei, Printul Moțor era un personaj acru, întunecat, misterios și foarte burtos. A ținut la morga sa sobră pana la a patra halba când a început sa dea din castel și puțin de prin curte. Își începe fiecare discurs cu un “Deci bă” foarte sonor. După o astfel de introducere, a declarat că el e specialist în șarete și că ar da oricând un regat pentru un cal putere în plus. O halbă mai târziu s-a ridicat în doua din picioarele proprii plus unu de masă și a râgâit ca lui i se rupe cricul de problemele imobiliare. El vrea sa vadă fetița aia de care vorbise cu Zidor pentru Țărănor; că el își baga sceptrul în ea de sorpresă și vrea să îi suflece puțin capota ca să-i scuipe în delcou. Doar e tradiție ca nașu să vadă primul bujia finei.

- Deci e o bomboana de fată bă, i-a zis el Prințului Țărănor. A cerut încă un rand, s-a așezat și a continuat ofticat. Deci nu face de tine bă Țărănor! Deci recunoște bă, că ai coiu ăla de 18 karate (nu dau mai mult) de la amanta ta, Gâsca de aur a lu' Uriașu cu vreju-n fasole... Hâc!

S-a ridicat încă o dată, a înălțat halba, și a lăsat-o să cadă singură la loc amintindu-și că e goală. Mi s-a părut chiar că mi-a adresat o întrebare, ceva cu ghicit, noroc mă-ta, cărți. Cum n-am îndrăznit sa răspund unui prin' cu mai mult decât cu cuviinciosul midălfingăr, nu pricep de ce dădea sa se ridice la mine.


Taman atunci a sunat unul cu o ofertă de ofertă la un super castel de castel, decomandat la doi din trei, parchet și gresie tuto cadou. Printului Zidor i s-a terminat iar bateria așa ca a cerut telefonul lui Țărănor. Din anunțurile încercuite pana atunci a sunat înapoi la proprietarul de castele de vânzare. Auzind voce de prințesă imobiliara i-a dat fratelui telefonul. Cu această ocazie am aflat și care-i criptonita prințului Țărănor. Din fragedă pruncie căpătase săracu o mare groază de cutremure. Rămăsese cu sechele.

- Nu vreau din plăci, în hlamida mea, nu din pp...plăci striga el la telefon!

- St, potolește-te că faci hernie de 24 de karate de la urlat, zicea fratele său!

- Uadăfac bă, voi nu comprendeți că nu vreau dă plăci? Dar nici o avere nu dau pe un castel, să fiu nobil de vă mint!


Pe la berea șase nu mai înțelegeam vocabularul elevat al celor trei prinți din Malț, probabil din cauză că îndeletnicirea mea de bază era trasul la măsea, trasul cu urechea fiind bonusul inevitabil al meselor prea apropiate.

Cred ca eram în urma lor doar cu două beri ceea ce mă făcea și cam tare de urechi. Dar dacă nu mi-am dat seama că mă îmbăt în schimb am realizat că doi dintre Prinți încearcă să-l fraiereasca pe al treilea. Cred ca Prințul Zidor și cu cel Moțor la apus de soare mări s-au chitit și mi l-au vrăjit pe cel Țărănor să cumpere apartament la bloc din plăci supra etajate și supraevaluate. Prințul Zidor și cu cel Moțor îi spunea că e de placă da, dar nu pleacă pa, că are-n esență grinzi de rezistență. Iar cel Moțor îl mai și momea și îi repetă că de banii rămași își ia și mașina ceea de agățat prințese cu ea.

Până acolo am rezistat. Fără să mă întorc am zis:

- Domnu Țărănor, ăștia vor să-ți fure coiu!

- Ce te bagi bă, ca Spânu'n anus, a zis Prințul Moțor?!

- Pentru că bloc de plăci face bine la buget dar rău la veață am zis. Pentru că bloc de plăci la cutreier face ca castel din cărți de joc! Uite așa, am grăit mândru de beat arătându-le ce meșterisem cu spatele la ei. În timp ce explicam, mișcam ușurel de masă. Castelul din cărți de joc a dansat lejer, până când am dat un pumn în tăblie iar cărțile s-au prăbușit împrăștiindu-se care încotro.

- Vuala de vezi Prințu Țărănor, trăi-ț-ar jegu' dă aur de sub unghii, și săpunu' dă sub ghiul! Ăsta e apartamentul tău, doi din trei mutat la parter, complet decomandat, extins demolat, extra moloz, al impulsiv. Și acum scuzemua sil vuple să pardon, ovar orvoar, mersi, adi oo!

Deși am profitat de clipa de derută și am furat startul, abia am scăpat. Nu mai beau niciodată lângă prinți. Aleargă ei încet dar nici eu nu-s campion la sprint!