Dublu dezgust

 

Se uita cumva tâmp la mine. O parte din ea îmi zâmbea, o parte probabil mă ura, habar n-am de ce. Poate pentru ca fusesem martor la scena abandonului.

Am insistat cu întrebarea ca s-o trezesc la realitate:

- Zi ! O mai vrei sau nu?

Și-a muscat buzele și mi-a răspuns:

- Da, o vreau!

Mă uitam la el pierdută și uimita de ceea ce îmi cerea. Îl știam puțin dezaxat, îl știam puțin mai mult pervers, îl știam în toate felurile posibile, dar nu reușeam sa înțeleg, de ce vroia sa fac asta.

După ce mi-a repetat întrebarea pe un ton insensibil, am înghițit nodul ce-mi bloca respirația, și i-am răspuns ca da, o vreau. Aceiași întrebare, alt bărbat, alt înțeles.

Am vrut încă de la început să fie un teritoriu cucerit. De când am zărit-o mi-am dorit să pun laba pe ea.

M-a enervat felul sfidător în care m-a privit. Mult prea profund. Trebuia s-o încerc. Așa ca am pășit cu pași siguri către ea, peste ea, în ea, până a cedat.

A fost cum mă așteptam, neon. Nu tare ci strălucitor. Mi-a convenit ideea de a o avea regulat la discreție, să dau în ea când am e chef ca în mașina de box, să dau în ea până i se aprind toate becurile și fac bătături la pelvis. Era cu atât mai incitant modul în care îmi doream să o tratez deși ea nu refuza niciodată, mereu dispusa, mereu cuminte. Aproape mereu.

Nu știu de ce dracului am cedat. Nu e primul bărbat care a insistat, dar el avea un aer mult prea interzis ca să nu-l încerc. Inevitabil m-am atașat de el. De felul în care fute. 

O întreb dacă o va face. Mă privește tăcuta, se ridica și pleacă. M-a enervat la culme. Mie nu-mi face nimeni figuri de pizdă nefutută. Pizdele futute nu fac figuri, iar ea e preafututa. M-am ocupat eu.

Insistența lui m-a iritat teribil. N-am mai rezistat. Vroiam să-l iau la palme. Insensibilul dracului! M-am abținut și am plecat. Demnă.

Ca o curva neplătita, dar demna.

Am rumegat ideea lui. Mă macină teribil.

Nu știu ce mi-a venit în seara aia, dar efectiv ceva m-a îndemnat să o fac !

L-am anunțat că am de gând sa-i fac pe plac.

M-am îmbrăcat și înainte sa ies pe ușă m-am dezgolit de tot ceea ce însemnam eu. M-am privit în oglinda câteva minute bune. As fi vrut sa plâng ca și cum as fi comis-o. Știam ca nu e prea târziu sa mă răzgândesc, dar în același timp știam ca o voi face. M-am abținut. Într-o secunda mi-am înghețat lacrimile doar de dragul machiajului perfect ce-mi ascundea frica teribila care îmi alerga prin vene.

Cunoșteam locul pentru că îl luasem de câteva ori de acolo. Nu am intrat niciodată în schimb.

Totul era întunecat, mult fum și zumzet. Am pășit fals încrezătoare către bar.

Simțeam privirile ațintite spre mine, simțeam cum se cățărau pe mine, cum mă furnicau pe sira spinării. Mă sufocam pur și simplu în priviri. M-am așezat la bar și am comandat un whisky. Dublu. Nu aș fi putut să o fac altfel. Am căutat cu privirea o față prietenoasă, dar toate erau greu de deslușit.

Mi-am comandat o apă cu gheață când am realizat că în încăpere erau numai bărbați, toți trecuți de prima tinerețe, toți îmbrăcați la costum și toți extrem de dubioși.

Îmi tremurau picioarele și nu puteam face nimic, ca să le controlez.

Trebuia să o fac, așa că am pășit către cea de-a treia masă. Înainte să ma apropii, am simțit o smucitură.

M-am întors revoltat pregătita să-l împușc cu privirea  pe cel  care a îndrăznit să mă atingă.

M-am înmuiat toată când am dat cu ochii de el. Mi-a dus degetul l-a gura în semn că trebuia sa tac.

L-am ascultat.

Am devenit și mai nervoasa.

M-a condus la masa lui unde m-am prezentat bărbaților cu care era.

M-au scanat pe rând și de repetate ori.

I-am înțeles jocul. Voia ca unul din ei să fie alesul. Dar nu mi-a spus nimic despre asta la început. Nu mi-a spus nici ca avea să fie acolo.

M-am ridicat pentru a doua oară, cu aceeași demnitate și m-am așezat la masa alăturată, scuzându-mă în fata domnilor.

Le-am zâmbit impecabil. M-au privit cumva surprinși, cumva relaxați, cumva indiferenți.

Știam ca dacă nu aveam sa fiu directa, aș fi clacat. Așa ca le-am spus pe șleau:

Domnilor, vreau sa mi-o trag cu unul dintre dumneavoastră. Locul îl aleg eu, condițiile tot eu le impun. Vreau sa filmez tot actul. O să fac orice mi se cere și aștept același lucru.

Uimirea din privirile lor m-a făcut să râd. În hohote. Nu eram beată. Mă transformam și nu mă puteam împotrivi.

M-am întors către el. Mă privea mândru amuzat și deranjat în același timp.

Am continuat ca să umplu tăcerea, să rup nehotărârea:

Oferta mea mai este valabila 10 secunde, după care mă voi ridica și mă voi duce la altă masă.

I-am privit pe rând pe fiecare dintre ei. Încercam să îmi dau seama ce e în capul lor.

Domnul din dreapta mea avea o privire șocată, chiar dacă ar fi vrut să spună ceva, nu ar fi reușit.

Cel de lângă el era la fel de surprins dar totuși avea o licărire în privire, pe semne că a luat în considerare propunerea mea, dar nu era încă decis.

Cel din fața mea nu-mi transmitea nimic. Era genul serios cu un self-control foarte bine pus la punct. Asta îmi plăcea. Dacă aș fi avut de ales, pentru el aș fi optat.

Dar nu o puteam face. Regulile jocului erau foarte clare. Eu trebuia să mă ofer pe tavă, iar cineva trebuia să mă culeagă. La viitoarea noastră întâlnirea, el avea să urmărească filmarea în care altul mă fute.

Asta era singura lui condiție, dacă doream să-l mai vad. Iar eu doream.

M-am ridicat în urma tăcerii domnilor. M-am îndreptat către toaletă analizând și alte fețe.

La întoarcere am ales o altă masă.

Cei patru bărbați erau destul de bine dispuși și glumeți. Unul dintre ei m-a întrebat cât vreau. Brusc m-am speriat ca și cum am realizat ce tâmpenie fac doar de dragul jocului ăstuia de doi lei. Am tăcut și am lăsat privirea în pământ. Aș fi vrut să plec, dar ceva mă ținea pe loc.

I-am răspuns flegmatic că nu e nevoie să plătească nimic. Prima oară este gratis, oricum a doua nu-și va permite să mă aibă. A râs și a zis " ok" hai să facem filmul ăla porno.

Nu-mi plăcea deloc. Era libidinos. Umflat la fata și cu început de chelie.

Aș fi vomitat instant dacă m-ar fi atins. M-am ridicat și m-am scuzat.

El m-a tras de mana și mi-a spus ca nu plec nicăieri. Vrea sa mă fută!

Eu m-am smucit din prinsoarea lui și m-am trezit cu o palma. Am căzut instant după ce am făcut o piruetă.

Nu știu cât am fost inconștientă, dar probabil că destul de mult.

M-am trezit într-un pat străin, îmbrăcat în mătase și capitonat cu piele. M-am ridicat pe vârfuri și am ieșit din încăpere.

Mergeam încet ca să nu deranjez pe nimeni. Trebuia să-mi găsesc poșeta și să plec. Atunci l-am simțit. Era o voce dintr-un fotoliu. O voce politicoasă, calmă.

- Ai leșinat. Bădăranul care te-a lovit a primit ce merita.

- Bună. Scuze. Unde sunt ?

- La mine acasă. Deși aș fi putut să te duc și la tine, presupun că acolo aveai camera pregătită pentru filmare, nu ?

M-am simți atât de prost, atât de ușoară, atât de...

- Uite ce e, îmi cer încă odată scuze, aș vrea sa plec.

- Ok, îți chem un taxi.

- Nu e nevoie, mă descurc, vreau aer.

Pe strada pustie, în dreptul unui stâlp am deschis poșeta căutând oglinda. Dinăuntru au căzut mototolite zeci de bancnote. Am aruncat poșeta peste umăr cu dezgust. M-am întors și i-am dat un șut. A dispărut în întuneric. Plătita și nefutută. Dublu dezgust.

Atunci l-am auzit: O vrei?

Da, o vreau adânc, o vreau peste tot. O vreau pe masă, pe pat, pe mașina de spălat, o vreau filmată, etalată, expusă să mă vezi și când nu sunt și să ți-o freci privindu-mă cum o iau!

Abia când s-a apropiat de mine întinzându-mi calm poșeta, l-am recunoscut. Era domnul serios. Și în loc de litania gândită, am întins mâna după poșetă și am spus:

- Da, o vreau!

 

foto: watercolorforsale