Pilaf din cyporc

Tentația mare ar fi să zic că asta e o postare omagială pentru mașina de săpat chiloți cu prelungitor a lui Pilat din Port. Nu e.

Asta e o postare despre mâncare. Eu mănânc aproape zilnic "La păsărici", știți voi povestea brandului, de aici. No, ieri "Păsăricile" mi s-au cufurit în meniu, deși n-am comandat nimic cu pasăre.

Felul unu o fo ca de obicei o ciorbă de verișoare, dar ciudată rău la gust. M-am uitat mai atent la zeamă și n-am văzut nimic suspect. M-am chiorât la o perișoară după ce am disecat-o cu grijă, tot nimic defect. Mă rog, cu ajutorul a patru ardei iuți (azi dimineață pe budă aproape am avortat) am gătat ciorba.

Și când să vină felul doi a zis chelnerița stop joc, nu mai avem felu doi pe care l-ați comandat, recte pomana porcului. Rahat. Mă scuzați don-șoara, dar ce mai aveți de mâncat. Păi mai avem un pilaf. Simplu.
Orez gol, gol pe bune?! Tu vrei să mă vezi oblic la ochi? Nu mai ai tu ai o bucată de cărnița ceva afumătură, rinichi, ficați, beregăți, ceva de la pomenile anterior porcine?! Te rog!

Naiba m-a pus să insist! Când mi-a pus aia farfuria în față m-am gândit bine de tot ce trebe să fac și în ce ordine. Să fac poze, să-i arunc farfuria în cap, să mă scol și să plec neplătit? Nee, masochismul a învins rapid. La urma urmei eu m-am milogit pentru mâncarea aia, nu?

Deci dragilor, acel praf-pilaf trebuie să fi fost făcut din ceva cyborg, jumătate robot, jumătate suină. Numai astfel se explică de ce din aceiași farfurie am extras următoarele obiecte: folie de aluminiu, o sârmă, o ață sau nu-ș ce fir de poliester, și o bucată de șoricio-gumă, hârtie? Firele de carne au fost așa aderente la aceste corpuri străine încât le-am scos din gură și le-am înșirat pe marginea farfuriei.

Tocmai cântăream telefonul în mâna când am aruncat o privire la masa alăturată. De acolo un tir-ist de doi pe doi metri se uita la mine cu o moacă atât de expresivă încât i-am citit mesajul din ochi: “Amice dacă faci poze cu ce ai scos din gură mă trântesc peste tine!”

Am băgat deci ușurel telefonul la loc și m-am cărat de acolo cu speranța că o să supraviețuiesc suficient timp ca să vă scriu.

Am reușit, sunt viu!