Ce sunt, ce nu și când

 

Pentru D. Ursu, al cărui status de blog m-a obligat să cuget la...

Ce sunt?
Sunt multe.

Sunt eu din bucăți de alții compus.

Sunt Roger cel Vesel îmbrăcat în petale.

Sunt lumina călduță de lanternă sub cearşaf care te ține cu ochi deschiși, pironiți până noaptea târziu în pagini de carte unde mâini moarte scriu vise vii.
Sunt salcia stufoasă și mlădioasă de la fereastra dormitorului copiilor, ce proiectează pe perete povești cu zâne, domnițe și cavaleri dintr-un alternativ trecut.
Sunt răcoarea matinala ce-ți sărută tâmpla îngândurată.
Sunt spațiul de dincolo de scenă în care te arunci cu încrederea că cineva te va prinde.
Sunt țurțurele de gheață ce te indeamnă să-l sugi.
Sunt suflarea de vânt după ploaie care îți alungă zăpușeala din dormitor pe timp de vară.
Sunt cămașa de in ce te împiedică să transpiri.
Sunt piatra misterioasă de pe inelul bunicii.
Sunt plomba din dintele tău.

Sunt sărutul în asfințit, întipărit pe o bancă sub copacul înmugurit.
Sunt procentul de alcool care îți relaxează creierul.
Sunt anii tăi ce-ți încărunțesc părul dar care te ajută să pierzi teama de ce aduce viitorul.
Sunt luna pală de culoarea eterului ce luminează ca un proiector magic pânza de cinema a cerului.
Sunt boschetarul care îți aduce acasă pisica fugită și îți cară sacoșa prea grea de la piață contra unui bănuț cu zâmbet.
Sunt florarul bărbos căruia îi place mai mult să mănânce decât să vândă zambile.
Sunt neuronul ciufulit, medaliat în competiții interstelare mintale.Sunt butonul roșu pe care nu ar trebui dar abia aștepți să-l apeși.

Sunt tot ce vezi, mai puțin decât speri și mai mult decât crezi.

Sunt antiteză, contrast și volum.

Sunt umbră de scrum.

Ce nu sunt?
Nu spun!

foto: g+