Semințe

Știți voi ce răspunde omul la întrebarea "ce ai făcut în weekend". Că a fost la țară, la munte, sau că a fost ocupat cu reparația unui gard, spălatul mașinii, bătutul covoarelor sau al copiilor. Treburi din astea normale.
 
Ei bine, eu weekendul ăsta am fost ocupat să sparg semințe. Știu că uram semințele, dar n-am găsit alt substitut la țigări după ultima tentativă de a renunța la fumat, în care era să dau în diabet. Cred că atunci am băgat atâtea bomboane mentolate în mine că până și rahatul îmi mirosea a mentosane.
 
Weekedul ăsta am dat spargerea anului. Cred că am spart cam trei kile de semințe, ocazie cu care am testat tot ce era de testat de pe piață. Am ronțăit din alea pestrițe de la turci, din cele mari și negre de la bulgari, din cele de bostan local ori importat, semințe altoite, semințe sărate, semințe crude, semințe gigantice sau sfrijite.
 
Am început așa cum este firesc cu cele lider de brand. Băi ce să spun, astea sunt semințe pentru începători, că se sparg aproape singure. Cred că se sparg de râs, când le pipăi cu limba, probabil se excită sau se gâdilă. Nu presupun mare șmecherie.
 
După asta am trecut la semințe negre supraprăjite, nivel de dificulate mediu. Astea dacă nu te pricepi să le pui între dinți, te înțepă în gingii. Trebuie să ai alimentare constantă, că gura n-are memorie și până desfaci o pungă nouă, te trimite înapoi la nivelul unu.
 
La nivelul trei de dificultate sunt semințele mici și cele nesărate. Aici trebuie talent, viteză și cel mai important, o găletușă mai mare pentru scuipat coji. Dacă pierzi ritmul ori ți se umple găletușa, riști să te muști de buză, falcă, sau chiar de nas, așa de tare îți amorțesc toate piesele de la râjniță. Te-ai mușcat, ești nevoit să revii la nivelul unu sau chiar la zero.
 
Nivelul zero e format din semințele fără coajă de care am uitat să vă spun, pentru că deși foarte ușor, acest tip de semințe nu este potrivit pentru fumători. Le termini în doi timpi și trei mișcări, apoi lipsit de ocupație te cauți de brichetă.
 
Nivelul master care te bagă la categoria sămânțari de top, presupune capacitatea de a sparge semințele crude și pe cele mărunte. Lipsită complet de sare care îi dădea aderență ori cu dimensiuni extrem de reduse, sămănța de nivel patru necesită artă și precizie taică!
Nu mai ai timp s-o potrivești cu mâna, că e periculos. Dinții clănțăne ca la friguri, deci o mișcare greșită te poate lăsa ciung de un deget sau mai rău, mut. 
Semințele astea se aruncă în gură de la distanță, se prind pe o parte a danturii, se sparg, iar cojile goale sar pe partea cealaltă a gurii precum tuburile de la mitraliera. Problema e că nu mai nimeresc găletușa nici de le rogi.
 
Cum e normal și sportul ăsta cere sacrificii. Cojile de prin pat, covor, tastatura de calculator sunt un aspect de mediu ușor de rezolvat cu un aspirator. Ori puteți să practicați spartul de semințe în cadă. Să știți că stomatologii se vor bucura mult că v-ați lăsat de fumat, nu pentru dantura de un alb năucitor, ci pentru că de la semințe vă sar plombele ca porumbul la pop corn.

Problema ce-a mai grea este că spartul semințelor este un obicei obositor. Azi dimineță colegele m-au întrebat dacă am băut tot weekendul. Chiar așa mă simțeam, adică nasol, aproape mahmur. M-am uitat în oglindă și am constatat că sunt galben și umflat la față, că am niște cearcăne sub ochi cât gogoșile cu gem, buzele pârlite și ochii tulburi.
Și totuși în mod ciudat, abia aștept să ies de la muncă ca să-mi cumpar o pungă uriașă de semințe. Nu cred că dau în altă dependență, nu?!
sursa foto