Nicio lumină

 

Tu ești gaura ce o simt în cap

Ești locul gol lângă mine în pat;

Tu ești tăcerea prin care despart

Ceea ce spun față de ceea ce fac.

Tu ești al nopților mele coșmar.

Ești dimineața, când totul e clar

Că s-a sfârșit, dar tu începi iar

Să-mi pui inima și mintea pe jar.

Nu e nicio lumină în ochii tăi de sineală

Când spui că în a dimineții urzeală,

Ai revelații strălucitoare, din care

Nu știi ce rămâne și ce dispare.
 

Am să fac orice ca să te fac să stai

Deși lumina din ochi n-o mai ai;

Nu mai e nicio lumină și acum

Spune-mi tu, ce vrei sa spun!

 

Ieșind în lacrimi prin mulţime,

Din casa ta cu mii de fețe străine,

Mi-am dorit sa dispar pur și simplu;

Cerule ajuta-mi, a sosit timpul!
 

Tu vrei o revelație

Și o vrei chiar acum,

Dar asta e o conversație

Pe care o tot amân.

Tu vrei o revelație,

Un fel de rezolvare;

Tu vrei o revelație

Ca o revendicare.

Oare ai să mă părăsești tăcut,

Dacă am să spun ce am făcut?

Și ai să mă mai vrei fericit,

Când o să vezi ce am devenit?

 

Cred că nu, pentru că este ușor,

Să arunci vorbe către popor,

Dar este greu o vorba ce doare

Sa ți-o spui ție, cu voce tare.