Micul Trianon și marea mameleală

 

Acum două săptămâni The Gogul, Jose și Lio au cules-o pe MD și au pornit plini de curiozitate arhitectonică să vadă Micul Trianon de la Florești. Eu am absentat fiind cuprins de oarece tristețum noncoitum, motiv pentru care susnumiții mi-au umplut frigiderul de carne via telefon, ca să-mi treacă.
După ce au vizitat ruina castelului, din care hoții de cărămidă au lasat doar zidurile exterioare, vașnicii turiști au fost pătrunși de o revelație. Se aflau la o aruncătură de rachetă balistică de casa de vacanță a demoazelei MD.
Cel mai greu a fost să o convingă să-și viziteze hacienda, doamna fiind sigură că viața la țară nu i se pliază, ea fiind o creatură exclusiv urbană. Odată rezolvată treaba cu ceva promisiuni, dublate de amenințări, au umplut portbagajul cu cărnuri plus niște pseudo-beri (radler) de la primul supermarchet și în scurt timp au debarcat în curtea cu minuni. Care minuni erau linștea, leagănul din pridvor, coșul de basket din fundul grădinii și grătarul bineînțeles.
Ca unul care se pricepe la di tăti, The Gogul a luat grătarul în primire și a făcut mare foc. Din păcate focul s-a consumat foarte devreme, astfel că la plantarea hălcilor de animale moarte pe grilajul unde trebuia să fie tratate termic, jarul era puțin spre deloc.
Speriat de spectrul foamei, The Gogul a înșfăcat un ditamai fundul din lemn și a început să facă pe ventilatorul și dă-i dă-i până aproape de leșin, inaniție, febră musculară și deshidratare.
De ultima a încercat să-l trateze MD. turnându-i un pahar de pepsi, gest care a declanșat momentul serii.
Apucată de un cârcel post fund (de lemn), mâna lui The Gogul a vădit țelul (reflexul) pervers de a îi răsturna băutura coniței MD direct pe țâțe. Adică fără să vrea omul s-a uitat cum propria mână nu-l ascultă și dă sirop la țâțe.
Operațiunea "tricoul ud" s-a  petrecut suficient de încet încât să pară o scenă de preludiu. Plin de remușcări gratargiul șef a încercat să salveze situația scuturând țâțele, storcându-le, întinzând sutienul ca să se golească de lichid. Atunci a apărut tatăl domniței mamelite, taman la momentul în care ăsta îi dădea palme peste țâțe.
-Alo alo, parcă veniră-ți să faceți grătar! Eu așa am înțeles...

Morala: Doamnelor, nu vă apropiați de grătar când este folosit de urși, că vă alegeți cu țâțele dulci.

PS: Pentru ăia care zic că nu e corect că am pus poză doar cu Micul Trianon, sictir băh!
Și să știți că dacă poveștile mele par, nu e musai să și fie adevarate. Adică e posibil ca ei să nu fi viziatat Micul Trianon, ori...

sursă foto