Bună de muscă

"Cine se ia după muște ajunge la bălegar."

Aceasta este o zicală românească. Una proastă, pentru că...

"În urma unei cercetări mai amănunțite a rolului muștelor în polenizare, oamenii de știința au descoperit că supraviețuirea unor flori depinde de muște. Urmărind activitățile lor zilnice, cercetătorii au constatat cu surprindere că, pentru unele flori de câmp, muștele erau polenizatori mai importanți decât albinele. Dacă nu ar exista aceste insecte, considerate respingătoare de majoritatea oamenilor, multe dintre florile de câmp, care ne încântă când colindăm pajiștile alpine, ar rămâne fără semințe" sursa: e-pets

În lumina a celor spuse mai sus, se trag minim două concluzii:

1. Multe din zicalele românilor sunt de rahat, genul de îndemnuri cretin moralizatoare croite special ca să nu se simtă mârletele laș, prost, gelos, delăsător sau puturos;

2. Toate expresiile peiorative care conțin cuvântul muscă ar trebui reconsiderate.

De exemplu, expresia "rea de muscă" definește o fată cu intensă activitate socială, greșit catalogată de babele de la colțul culturii drept nimfomană. Cum socializarea este o activitate la fel de benefică ca și polenizarea, expresia devine evident: bună de muscă.