Cancer la etajul patru

V-am mai spus că stau la trei și că deasupra mea s-au perindat trei familii a căror cap a murit de cancer?! Ei dacă nu, vă spui acușa.

 

Deci da, vecinii de la etajul patru au crăpat rând pe rând la câțiva ani după ce s-au mutat deasupra mea. Unul dintre ei mi-a marcat nopțile cu tusea lui îngrozitoare până la vomă și reprizele de plâns, altul cu gemete agonizante și suspinele nevestei. De al treilea nu-mi aduc aminte sa mă fi deranjat cu ceva dar știu sigur că a murit de o formă de cancer (pancreatic?) care l-a curățat rapid. De mai bine de doi ani nu s-a mai mutat nimeni acolo. De o lună tot aud zgomote la etaj iar pe scară vad urme de var, iar azi dimineață (pe la zece) am auzit o bormașină. Cineva se mută deasupra mea. Iar.

Sunt încurcat rău. Nu știu cum să reacționez.  Pe de o parte mă bucur că se mută cineva deasupra că plătesc mai puțin la gaze (mai puține pierderi termice). Pe de alta e ok, când eu știu că ceva e în neregulă, să tac?

Ce să fac, să mă duc să le bat la ușă ca să-i avertizez? Nu o sa fiu luat de nebun ca ăia din filmele horror americane care-i pun în gardă pe noii locatari că locuința lor e clădită pe un cimitir indian, distrus de un meteorit din lună care reanimă zombii?! Și dacă mă cred și zic că e vina mea că aș fi piază rea? Zău că nu-s piază rea, că uite, vecinii de la doi sunt bine mersi, la a doua generație de pui. Și nu, nu sunt porumbei ci ginecologi!

Căcat, ce să fac?!