Club Divorce

 

   Sunt un bărbat de condiție mediocră, locuiesc într-un bloc mediocru dintr-un oraș mediocru. Cum e firesc mi-am făcut studiile la un liceu mediocru, unde am avut colegi mediocri cu duiumul. Întotdeauna am fost convins că acest adevăr are o excepție și anume fetele de la mine din liceu. Cred că am suferit această iluzie din cauză că eram printre cei mai scunzi din clasă și capul îmi ajungea numai bine între țâțele lor.

  
   Mama zice că semăn cu tata, după care țâțe sunt alea care le cuprinzi cu două mâini, restul se numesc sâni, coșuri, etc. Mare noroc pe mine că mama e țâțoasă, altfel cine știe, poate nici nu mă nășteam.

   Revin la fetele din liceu ca să vă spun că erau niște drăgălașe, înalte dulci și boldite ca niște acadele cu țâțe. Au trecut zece ani de la terminarea liceului și ne-am revăzut. Băieții care de care mai burtos, mai gomos și mai ocupat, ele senine zâmbitoare, împlinite, mai sexy decât în liceu. Flori devenite fruct.

 

   Au mai trecut cinci ani și la noua revedere ce-mi văd ochii? Băieții doar un pic mai buhăiți de băutură decât tura trecută, burțile mai mici, ceva chelii și peri albi. Fetele însă, lipsă. Adică nu le-am mai recunoscut, așa erau de transformate. Ultima reuniune din asta asta a fost acum doi trei ani.

   Iarna trecută m-am trezit sunat de Nico, una din fostele colege. Cică e la cafeneaua din colț și să vin și eu la un suc. Nu beau suc. Cafea? Doar la scârbici. Bere? Oh da, vin imediat.

   Fata asta mi-a plăcut tare mult în liceu. Când am intrat în bar și am văzut-o m-am întrebat nedumerit, de ce?! Și de ce puii mei s-a asociat ea rubiconda, cu scândura aia de doi metri pe care parcă o știu de undeva. Dar cine puii mei e butia aia bătrână și crăpată de lângă ele, că stă cu spatele și nu îmi dau seama decât după mărgelele de plastic ce sex e?

   Imediat ce ne-am pupat m-am lămurit. Dragi prieteni, toate trei mi-au fost colege. În prezența lor am înghițit cele mai chinuite trei beri din viața mea. Berea ar fi fost bună dacă nu s-ar fi dat alea la mine în haită și separat.

   Invitația aia a fost o capcană. Mi-am dat seama de asta imediat ce mi s-au plâns rând pe rând cum divorțaseră ele de niște bărbați nenorociți, impotenți, curvari și bețivi. Chelner mai adă un rând de beri pentru doamne, un pachete de șervețele și un pahar cu zeamă de lămâie pentru mine, că urmează fluvii de lacrimi bale și sirop.

   Nico, aia de îmi plăcea mie în liceu, a părăsit cuibul conjugal pe care il clădise un aviator. Cică ăla nu venea cu săptămânile acasă, iar când venea o înjura și o punea să facă toate treburile murdare în casă. În mod ciudat cei doi copii ai lor sunt azi în grija lui.

   Oti slăbănoaga, a divorțat de un militar, pe motivul ca acesta "nu o satisfăcea și își vărsa frustrarea sexuală pe copil căruia îi dădea ordine" Un băiat are mama și pe ăla să-l chinuie un dobitoc? Nu, nu mai merge la scoală, se regăsește pe sine și pictează pe calculator.

   De Cami, piticania grasa nu-mi vine să explic. Cică a fost sedusă de un curvar nenorocit care a părăsit-o pentru o sfrijită din Italia.

Așa tare au izbit cele trei milfe divorece în bărbați ca specie și așa scârba mi-au provocat, încât atunci când au reînceput să se dea la mine, n-am mai rezistat.

   Am început cu Oti căreia i-am explicat detaliat că am avut onoarea să prestez serviciu militar sub comanda fostului ei soț, care pe lângă o conduită de bun simț la instrucție avea și o pulă de neam prost. Așa e în armată, bărbații se mai și dezbracă, dar numai de haine, nu și de caracter. Deci Oti tati, înainte să te măriți cu Titus Steel trebuia să-i mărturisești că ești o strâmtă frigidă.

   Pentru Nico am avut o clipă de reținere, dar a trebuit să-i spun că e o târfă nenorocită, care și-a abandonat copiii. Spălatul wc-ului în care te caci tot tu nu e o treaba murdară, helo! Tu chiar credeai că o sa-l spele el după ce te-ai cacat tu o săptămână în el? Pun pariu că omul obișnuit cu prestația la înălțime nu a mai vrut sa-și strice elicea pe o găină ca tine. Dacă era o secătură nu venea la fiecare două săptămâni să-ți aducă copiii în vizită, așa cum ți-a scăpat că face.

   Cami, fato, tare greu o fi să-ți dai seama că ești o vacă ridată și tristă cu apucături de țață, pe care mai degrabă o sări decât să o ocolești. Chiar și la club părul tot a tocăniță cu afumătură îți miroase. Bineînțeles că bărbatul te-a părăsit pentru opusul tău, că i se aplecase de jumări. Nu a vrut să o ia pe obeza de fie-ta în Italia cu el pentru că îi reamintea de cine a fugit.

   Acestea fiind spuse m-am ridicat, am pus banii pentru cele trei beri pe masă și le-am urat: noapte bună, club divorce!

   Ce ziceți, m-au mai căutat?

PS: Femeile divorțate sunt amuzante numai în afișele de filme cum e cel de sus.

Muzica curului

Dedicată celor care știu că un cur sună bine sau foarte bine în funcție de cum și cu ce l-ai plesnit. Dacă te ustură palma, dai cu făcălețul, numai să rămână roșu poponețul.



In caz că nu vă place muzica derulati spre sfarșitul clipului, dar nu chiar la capăt. Nu ratați finalul, că e apoteotic.

Ce zici Papillon, place la ochiu' tău muzica prestată la popou?

Decât Hotel

Cică se duce Bulă la piață (Rahova), se proptește lângă taraba cu cartofi și cere:
-Dați-mi și mie nește cartofi.
-De cât, întreabă vânzătorul?
-Decât cartofi, zice Bulă!

Cred că așa a fost cu ăia de au construit hotelul din poză în buricu' lu' Bruxel.
Parcă aud:
-La ce hotel stai?
-La hotel dă Hotel!
-Hotel și mai cum?
-Decât hotel!

Cancer la etajul patru

V-am mai spus că stau la trei și că deasupra mea s-au perindat trei familii a căror cap a murit de cancer?! Ei dacă nu, vă spui acușa.

 

Deci da, vecinii de la etajul patru au crăpat rând pe rând la câțiva ani după ce s-au mutat deasupra mea. Unul dintre ei mi-a marcat nopțile cu tusea lui îngrozitoare până la vomă și reprizele de plâns, altul cu gemete agonizante și suspinele nevestei. De al treilea nu-mi aduc aminte sa mă fi deranjat cu ceva dar știu sigur că a murit de o formă de cancer (pancreatic?) care l-a curățat rapid. De mai bine de doi ani nu s-a mai mutat nimeni acolo. De o lună tot aud zgomote la etaj iar pe scară vad urme de var, iar azi dimineață (pe la zece) am auzit o bormașină. Cineva se mută deasupra mea. Iar.

Sunt încurcat rău. Nu știu cum să reacționez.  Pe de o parte mă bucur că se mută cineva deasupra că plătesc mai puțin la gaze (mai puține pierderi termice). Pe de alta e ok, când eu știu că ceva e în neregulă, să tac?

Ce să fac, să mă duc să le bat la ușă ca să-i avertizez? Nu o sa fiu luat de nebun ca ăia din filmele horror americane care-i pun în gardă pe noii locatari că locuința lor e clădită pe un cimitir indian, distrus de un meteorit din lună care reanimă zombii?! Și dacă mă cred și zic că e vina mea că aș fi piază rea? Zău că nu-s piază rea, că uite, vecinii de la doi sunt bine mersi, la a doua generație de pui. Și nu, nu sunt porumbei ci ginecologi!

Căcat, ce să fac?!

Rânduri mari despre dragoste mică

La știri accidentele se împart în două categorii, stupide sau groaznice. Nimeni nu suferă accidente minore. Ba poate că da, dar cui pasă?

Oarecum la fel, în știri, cărți și filme, dragostea este mereu tragică ori imensă. Și mereu cuvântul care precede cuvântul dragoste este "poveste". Dragostea este deci general acceptată inconștient ca fiind o întâmplare fantastică a unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă întotdeauna. Mit, fantezie, iubirea e superlativ. Nimeni nu iubește puțin, nimeni nu se bucură de dragoste molcom, toată lumea luptă. Și pentru că dragostea este poveste iar povestea este o luptă, nu-i de mirare că se lasă cu morți și răniți.

De asta mă bucur când citesc despre oameni care și-au scrântit o gleznă și au fost mândri de ghips ca de o decorație. De asta mă bucur să-l citesc pe Dinu care iubește cuminte. Din același motiv mă bucur să citesc rândurile de iubire mută, zidite în pereții Cameliei. Mă bucur că există oameni care știu să scrie rânduri mari despre dragoste mică.

Iubesc rândurile astea pentru că eu am învățat să iubesc lent, așa că profit de iubirea târzie, ca de toamnă, ca de pensie. Mă bucur de resturi de iubire, de senzații-depozite de sentimente-economii. Dragostea este un cont. La închidere aș vrea să găsesc în cutia de valori altceva decât scrumul rămas din rugul pasiunilor adolescentine.

Vă rog să culegeți două pietre și să le strângeți în pumni. Am o mărturisire teribilă de făcut. Da, eu sunt cel care iubește mai puțin! Mai puțin intens, mai puțin energic, mai puțin comun.

Mai aveți pietrele alea? Aplecați-vă și încercați să aprindeți un foc lovindu-le între ele. Dacă nu reușiți, înseamnă că nu aveți pietrele potrivite din care să sară scântei.

Data viitoare o să aveți pietrele potrivite, mai multă răbdare și un fir de iască la chimir. Spor la ciocănit!

 

Șoarecii și vulva

În afară de noi arme de distrugere în masă dar cu pretenții de ceasuri elvețiene, cercetătorii americani  au reușit recent să elimine teama de pisici. Asta scria în titlu:

"Teama de pisici poate fi vindecată"

Waw! Chiar mă gândeam ce veste bună e asta pentru o cititoare de a mea care are fobie la mâțe când am citit și conținutul știrii:

"Șoarecii își pot pierde definitiv teama înăscută de pisici... "

Restul știrii deja nu mă mai interesează, indiferent ce revoluție medicală anunțată.

Este clar că frica este naturală și nici un psiholog din lume nu o să mă convingă că o fobie nu are ceva semnal de alarmă. Iar eu fără să mă prevalez de studii tehnice știu că a amuți o alarmă, nu presupune că ai soluționat cauza care a declanșat alarma.

Doamnelor am vești proaste. Din vina americanilor, atunci când o să dați peste un șoarece, în loc să se ascundă speriat de țipetele pe care le lansați cocoțate pe scaun, acesta o să se urce pe voi și o să vă intre în vulvă.

Chiar, știți ce asemănare este între șoareci și bărbați?

Ambii trag la gaură!

sursa foto

Iar a murit Dan Puric

sursa foto

Ați auzit că a murit Dan Puric de întâi aprilie acum doi ani și ați crezut, Ați auzit că moare și învie de Paști precum JC, și asta ați crezut.

 

De data asta Dan Puric s-a sinucis cu un glonte tras în cianură. Dacă vă spun că acum chiar a murit, mă credeți? Eu mă cred. Pentru mine Dan Puric a murit în momentul în care am aflat că a fost colaborator al securității încă din liceu, de la vârsta de 17 ani, așa cum se vede mai jos.
 

sursa foto

Cum mă, marele creștin ortodox cu vocație mesianică, Dan Puric a fost turnător?! Deci nu se poate, nu nu nu! Ei pe dracu nu, uite așa a învățat maestrul să joace teatru, dând în gât colegi la SECU.

 

Mă mir că marele ecologist Puric n-a scăpat nimic inteligent din gușă despre Roșia Montană, că doar omul are antecedente ce îl recomandă. De exemplu în 2012 tovarășul Puric s-a declarat împotriva electrificării zonei Siriu-Crasna pe motiv că:

 

"...electrificarea este un act de civilizație numai că în doi ani aici va fi ca pe Valea Prahovei.

Acest pământ are o vibrație. Aici s-a născut Vasile Voiculescu și e de ajuns... există o vibrație extraordinară. Este un județ rămas virgin, încă o necunoscută. Aici eu am copilărit și sânt mari energii cu totul și cu totul speciale."

 

Deci e o chestie de vibrație băi proștilor care sunteți voi proști, ăsta e argumentul absolut! Cred că vibrația aia provine de la mioriticul Buzău, plai nu virgin ci de-a dreptul ne futut de turism.

 

Dan Puric cel real a murit sinucis cu un pix acum 37 de ani. Ăsta de azi e o clonă cylon, ceva robot credincios întru Cristosul banului. De aia avea nume de cod Cristian, adică Creștinul.

 

Dar Dan Puric nu este de profesie actor creștin ci simulant opungiu sau opungeac. Astea sunt supra calificări bine plătite ale meseriei de Gigi Contra.

Un creștin adevărat nu s-ar opune construcției de mănăstiri, cum a făcut la Aiud. Un creștin adevărat ar fi recunoscut ca atare de alți creștini confirmați ca și statut.

 

E sigur că a murit Dan Puric? Nu, dar poate așa merită tratat. Ca și cum. Pentru că morților li se iartă multe.

Dan Puric n-a murit. Nu-i nimic, câștigăm la loz în plic!

 

PS: sursa primei fotografii este un articol bun de citit.

De ce dau vrăbiile în clocot

Iubesc căldura, urăsc frigul, deci ador vara. Numai că pe lângă minunatele avantaje termice și sezonale, vara are pentru mine un mare inconvenient.

Noaptea este scurtă iar ziua este foarte lungă, așa că se face lumină de la patru jumătate - cinci. Lumina năvălește la mine în ochi prin patru bucăți pleoape, o buc. draperie, doua buc. perdele și un set jaluzele. Și ce lumină, laser tată!

Iar cum se crapă de ziuă, dau și vrăbiile în clocot. Vă jur că așa se aud, ca și cum ar fierbe cineva o oală cu mâncare la urechea lu' eu. Imposibil să dau delete, click ignore, click next, că vara sforăi cu ușa crăcită la balcon, ca să mă aerisesc la pulmon.

Seara vrăbiile mele mai dau odată în clocot exact înainte de apus. Nu știu ce naiba au de împărțit, că ziua nu le aud pliscul. Or fi având și ele weekend, nu știu, cert e că în timpul săptămânii parcă le fierb dracii în pipote. Oare de ce se ceartă frate?

M-am gândit că seara s-or fi certând pe locurile de dormit, iar dimineața își fac scandal una alteia pentru găinații găsiți în cap. Ar putea totuși să se certe în șoaptă, că eu unul n-aș urla în gura mare dacă aș fi plin de căcat. Am ieșit de două ori cârpit de somn pe balcon și am răcnit la ele, dar ce folos că au tăcut dacă s-au apucat maidanezii să latre?

Ei  dar acum că a venit toamna, am scăpat. Plec de acasă înainte să fiarbă vrăbiile și revin după ce au dat în ultimul clocot. Mai nou, închid și ușa la balcon.

Avantaj toamna!

sursa foto

 

10 000 roși spontănei versus 33 mâneri blocăței

  

   Este greu de dovedit că numărul demonstranților din seara de 15.09.2013 este exact acesta și nici nu-mi propun asta. Dar dacă este dat de presa care până acum cică ar fi fost aservită RMCG, ar trebui să credem că numărul real ori a fost mai mare și presa l-a micșorat să scadă din impact, ori a fost mult mai mic dar gonflat prin inerțiala tendință a presei de a exagera.
   Până una alta cei "peste 10 000 de manifestanți" au ieșit în stradă aproape simultan cu ieșirea celor 33 de mineri blocați în mină la Roșia Montană. Adică ăia abandonau protestul și ăștia îl începeau. Superbă sincronizare! O altă coincidență ciudată, manifestanții erau 10 000 ca cei din Ungaria iar minerii erau taman 33 bucăți ca ăia din Chile! Cifre magice, nu-i așa?
   Ce păpușar talentat poate să gândească o asemenea rocadă și cum naiba reușește să scoată în stradă atâtea marionete duminică seara, nu pot pricepe. Este oare dovada că miza este importantă sau doar confirmarea că manifestanții nu fac parte din cei care se scoală luni la 6.00 dimineața?!
Eu din deformație de om cu program fix aș fi programat manifestațiile "spontane" sâmbătă seara, să pot dormi duminică până la prânz.
   După comuniștii de la Critic Atac, manifestanții sunt ba hipsteri culți, ba aripa tânără a stângii politice locale. După mine stânga asta a lor este aberantă. Ea face politică socialistă în timp ce fumează la bong sau la joint banii lui papa - patronul de en gros. Exact genul de politică de stânga practicată de raperii miliardari. După blocurile gri facem milioane pe spinarea unora ca tine, ar suna corect refrenul conectat la încasările "băieților buni".
   Despre componenta masculină nu zic mai multe de atât, și accept ajutorul vostru pentru o viitoare portretizare, dar despre parte feminină a demonstranților anti RMCG, am o revelație barbară.
   Majoritatea (gin)ecologistelor este formată din blatul de grase nefutute care apără maidanezii cu like, plus o cremă grețoasă de întreținute și fane ale stângiștilor sus menționați, glazurată cu muieri tip Diva TV. Ce este acestă ultimă categorie se vede citind grila de programe a postului respectiv: Soția perfectă, Neveste disperate, Soții de militari etc.
   Nu înțelegeți unde bat? Muierile astea se cacă pe ele de plictiseală acasă, singura lor calitate fiind aceea de atârnătoare/toarte ale unui bărbat muncitor, genul de mămici care lasă plozii cu bona ca să meargă la prezentări MLM. De meserie ele sunt pizde, actualmente la penultima calificare, aceea de pizde (electro)casnic-revoluționare, fix înainte de a deveni pizde pensionare.
   Ele nu vin la demonstrație cu șorțul și sucitorul ci cu mașina de frământat muienplex și telecomanda smartTV-ului, iar drept armă supremă bagă la înaintare ca pirandele din Țiganiada, superbebelul!
   Oamenii ăștia au drept modele de viață un Steve Jobs semianalfabet care caligrafia frumos și o grămadă de turci eco-hipioți. Ce să le ceri?!
   Militanți, salvați flora spontană, dați-vă-n spirt!

sursa foto: Daniel Vrăbioiu/Facebook

Poluarea canină. Omul latră, javra scapă

Știu că mă așez la masa asta după ce toată lumea s-a ridicat, dar simt nevoia să spun și eu ceva pe tema câinilor. Vreau să împung cu degetul către vinovați, iar aceștia sunt fără drept de apel iubitorii de câini.
Am văzut cum a evoluat problema sub balconul meu. Se pot disculpa acești iubitori de câini atunci când vor lua în casă tot atâția câini câți au hrănit pe stradă.
Ieri citeam pe blogul unuia cum umblă el tot timpul cu un sac de crocănțele în portbagaj, ca să hrănească câinii vagabonzi. Tipi ca el și ca fostul meu prof. de română care aruncă mâncarea direct de la etaj și a înșirat zeci de tingiri la intrarea în bloc ca să aibă jarlele apă sub bot, sunt vinovați pentru înmulțirea exponențială a acestora pe străzi. În felul acesta de la o potaie aciuată acum cațiva ani, azi sunt opt. Opt colțoși în plin centru, atacând organizat tot ce trece pe lângă bloc. Își apără teritoriul zice iubitorul de animale. Păi atunci să platească javrele chirie și întretinere că eu nu mă supăr, ba chiar o să dau din coada pe lânga ei. Favoriții tăi nu pot plăti? Atunci plătește tu sau ia-i în apartament, ori lasă primăria să-i strângă și cum le-o fi norocul. Poate în două săptămâni îi adoptă un adevărat iubitor de câini. Sincer, sper să nu pentru că nu există mulți adevărați din ăștia, iar la restul își iau câni pentru că nu li se mai scoală.
Pentru blogărul care umblă cu crocănțele în portbagaj aș stabili o pedeapsă simplă. Să fie obligat să umple portbagajul cu cele cinci cățele cu tot cu puii lor să-i ducă plocon acasă. În caz că nu vrea, să i se rețină integral din venituri suma necesară pentru cazarea si întreținerea mămicilor până fac puii șase luni.
N-am să cred în soluții alternative propuse de acești "oameni buni", nici n-am să scandez nimic legat de moartea câinilor.
Este nevoie ca oamenii să se schimbe, dar pentru asta trebuie legi și pedepse, amenzi, preferabil unele cu creștere exponențială pentru repetarea neregulii ca la mediu,  pentru că până la urmă asta este tot poluare dragii mei. Poluare canină.
Am să-mi continui politica de pâna acum de a nu hrăni vagabonzii indiferent în câte picioare se târâie sau aleargă. La cum știu eu românul, în cel mult două luni peste subiectul javrei comunitare o să se aștearnă molozul bombardamentelor din Siria.
Cu grija războiului cine o să se mai preocupe de câini?

Românii trăiesc joi

   O chestie urâcioasă a habotnicilor este atacul constant la gândirea și modul de viață a celor din jur. Azi am percutat două chestii legate de subiect. La prima oră o doamnă din autobuz primind invitație la grătar în curtea un terț, a refuzat emfatic: este post dragă, nici tu n-ar trebui să te duci că e păcat!
   A doua fază este practic miezul revelație mele. După prânz l-am întrebat pe TheGogul cum merg vânzările la Mâncătorie. Binișor, zice el, totdeauna încasările sunt bune joi. Hai să-ți zic de ce.
   Luni românul are la pachet resturile a ceea ce a gătit/mâncat în weekend, marți se gândește la buget și roade un covrig, miercuri și vineri devine pios că este post. Joi vine și bagă ceafă cu pireu în el. Rămâne deci stabilit că ziua în care trăiesc românii este joia.
   Vă povesteam că unii prieteni ai mei fac rău la foame, ba chiar și eu sunt nervos când sunt flămând. Poate de asta suntem așa noi românii. Ne simțim furioși pentru că suntem flămânzi, pentru că trăim joi și am putea să sperăm la prelungirea vieții pe marți.
   Nu știu alții cum sunt dar știu cum aș vrea să fiu. Dacă primesc o palmă peste obraz, o să-l întorc pe celălalt ca să primesc un sărut. Dar mai bine primesc trei perechi de palme decât să trăiesc doar joia, că vorba ceea: obrazul subțire cu pălmuială se ține.
   Poftă bună România, azi e joi!
sursa foto

 

Involuție

Dacă mai avea careva dubii că omul și-a atins limitele, uite că britanicii au confirmat că rasa umană a încetat să evolueze. Explicația în original o găsiți aici. Articolul explică simplu că omenirea a încetat să evolueze conform principiilor darviniste, prin suprimarea selecției naturale a celor mai buni, mai rapizi, etc.

Nu vă spuneam și eu asta mai demult? Nu spuneam că suntem o specie de asistenți sociali, că eforturile noastre nu mai sunt demult indreptate spre propulsarea geniilor în spațiu ci pe ștersul retarzilor la cur?  Asta este efectul produs de numărul mic de urmași și degradarea genetică a populației civilizate.

Probabil o luați drept răutate, dar nu este decât o evaluare lucidă a unui fapt grav. Dacă ne-am oprit din evoluție, ce urmează, stagnarea? Ia mai uitați-vă odată în jur. Cum vi se pare situația, stabilă și încadrată într-un grafic tip platou, sau aveți impresia că după atingerea unui vârf, lucrurile au luat-o înapoi la vale?
Eu unul n-am decat mici rezerve, mai mult speranțe deșarte.  Ajunge să arunc o privire la fruntea îngustă a specimenele care mă înconjoară ca să mă conving că involuăm!
sursa foto

Insolația la evrei

Ieri am avut un meeting cu niște vânzători. Așa le zic eu la reprezentanții zonali, deși unii dintre ei sunt puțin ingineri. Dacă cu ăia mă înțeleg excelent, prost spre groaznic mă înțeleg cu oamenii de vânzări 100%. Cred că ăstora le spală creierii la cursuri, de nu realizează că prin penibilile lor insistențe obțin reacții contrare celor pe care și le-au propus.
Ziua trecută am avut impresia că am dat de doi din specia asta. Echipa era formată dintr-un român-evreu și un evreu-evreu. Se știe că evreii se pricep la biznis de când ies din scutece, așa că m-am așezat la masă arecum regătit.
Așa credeam. S-a dovedit că experiențele mele despre prima întalnire dintre un vânzăcios și un potențial clientos au fost labă la muște. Tipii au prestat atât de agresiv încât mai aveam puțin și mă ridicam să-i invit afară. Au vrut să plece cu niște exponate în geantă pe post de mostre, au cerut pe mama și pe tata în cifre actuale și estimari, m-au intrebat chiar și ce mărime port la pantofi. Culme a impoliteții, vorbeau între ei evreiește. Discuțiile s-au desfășurat în ritm crescendo, timp în care românul devenea tot mai zambăreț iar evreul din ce in ce mai roșu și încruntat. Spre sfârșitul discuțiilor am vazut cum i se umflă niște vene pe la gât și tâmple. Vinișoarele de sânge din ochii tulburi gălbui arătau ca și cum ar fi sudat fără mască.
După ce a dat Trompi de s-a terminat timpul alocat întâlnirii am dat mâna cu românul dar evreul m-a lăsat cu mâna întinsa și s-a apucat de masă. Am văzut cum i se albesc falangele. Exact când mă întrebam dacă e cazul să sun la 112, m-a întreabat de toaletă.
Băi cum să spun, din budă a ieșit alt om, unul amabil, jovial. Și-a cerut scuze zâmbind încurcat. Că vai presiunea ăă... discuțiilor l-a făcut nesuferit. Că vai ce prostie. Că vai cât de prost... Ok zic eu, dar cu colegul care e treaba? A, colegul are insolație.
Să muară bibi, eu aș fi pariat taman pe dos!

 

Cele două turnuri

Au trecut 12 ani de la ziua în care am stat ore în șir in fața televizorului. Am stat în picioare și am văzut Mordorul prefăcandu-se în ruine. Doar că atunci nu știam că e Mordor. Nici acum nu sunt sigur, prin perdeaua de fum. Azi Mordor a renăscut și suntem aliați cu el. Comemorăm, plângem. Sauron e cu Ochiul pe noi.
Știți cumva, orcii plâng? Nu, orcii nu plang, ci se pregătesc de măcel! Iar noi suntem obligați să-i suținem chiar dacă nu suntem de acord, pentru că suntem troli.
sursa foto

A pune

- Punem și noi de o cafea?
- Noi doi?
- Da. Adică tu speli filtrul, cana, pui apa, pui cafea și apeși butonul.
- Aha, păi și tu ce faci?
- Eu îmi pun cafeaua în ceașcă. Singuur, atât de singur...

Găleți de mâțe

Pute interneții de pisicuțe măi pretini mei. Am spus pisicuțe - pisici, adică flocoșenii torcătoare, nu ce au fetili între picioare. Pe oricare site de socializare ai intra se găsește cineva să dea cu pisici în tine. Stai de vorbă cumințel cu piersuana în cauză și deodată pac, apare o poză cu o mâță. Zici condescendent: drăguț bisic e la tini, unde rămăsesem... ieșim mâine la un suc?
Poc, altă pisică. Mda, mulțumesc, e drăgălașă foc... ăă, pot să te aștept eu în față la bloc. Flop un motan cu box de haur și trabuc, deci interlop. Ha ha nostim, dar stop. Te rog io, nu-mi mai da poze cu pisici!
Fleoșc, găleți de mâțe, dușuri cu ghemuri de păr, vârtejuri de ochișori cu iris tăiat vertical!
Uite ce e pisi, mă piș cu arc pe mâța ta! Nu, nu sunt un mârlete insensibil. Am avut și eu pisică în casă până m-am saturat de cărat basculante de nisip la și de la etajul trei. Pur și simplu nu-mi mai plac și ți-am spus să încetezi. Dacă eu ți-aș umple inboxul și pereții de FB, HI5, G+, cu tot felul de bucșe, presetupe, electrovalve și garnituri de motor, cum mârtanu meu ai reacționa?!
Cum nasol proasto? Păi să zici sărut mâna că nu îți dau poze cu o sigură piesă de diverse culori, dimensiuni sau producător, cum faci tu cu nenorocitele de feline!

PS: nu vi se pare că blănoșenia din plan apropiat e gata să borască din cauza moacei în albastru?

sursa foto

Rezultate live la jocurile TV: Eutanasiați Roșia Montana!

   Se petrece o chestie ciudată cu realitatea 2.0. Ceva a fost corupt, sau poate virusat, pentru că teoretic putregaiul nu știe să digere cod binar. Lumea pe care aveam impresia că o știu, cel puțin pe aia din colțul meu umed, mucegăit și strâmt, s-a alienat.
   Bloggeri care dădeau impresia până astăzi că numai pentru propriul deliciu scriu, par a fi cedat jocurilor de gătit trucuri politice, campaniilor comerciale plătite, sau promisiunilor făcute prin cunoscuta sintagmă - bani pe net.
   Sătul de programul TV garnisit cu știri fulger la subiectele de săptămâna trecută, de discuții polarizate între: eutanasiați Roșia Montană și salvați câinii maidanezi, mă întorc zadarnic cu fața către noua Meca a informației unde regăsesc același ghiveci. Acelaș comportament al oamenilor ghidați în viață de horoscop, nu de orarul din mersul tenurilor care o sa cadă în uitare când trenurile nu or să mai întârzie pe motiv că nu vom mai avea trenuri deloc.
   Se petrece ceva cu clima, este ceva în aerul pe care nu-l respir pentru că în loc să scot capul pe geam sau să întind o mână peste pervaz ca să simt cum plouă, mă îmbrac dimineața la 13 grade Celsius la mânecă scurtă cu încrederea că or să-mi țină de cald cele treizeci de grade promise de meteo la prânz. Strâng din dinți și tremur. Poate de frig, poate de nervi.
   Mă irită cei de la radio care promovează pe orice post doar zece melodii. Merg acasă, tastez în google search cu două degete, muzică nouă, ca să aflu că cea mai bună piesa nouă este un cover sau remix, ori o manea după o celebră piesă rock&roll americană, care la rândul ei a fost plagiată după o canțonetă napoletană. Citesc toate astea, apoi votez fix aceleaș zece piese obosite, tocite de atâta rulat în playlistul tuturor.
   Mi-a mai rămas să caut un film nou, că azi nimeni nu mai citește cărți, dar este plin peste tot de ecranizări. Este adevărat că speranța moare ultima, și tocmai de asta o face spectaculos la constatarea că multe dintre filmele noi au împrumutat ideea dintr-un film mai vechi considerabil mai bun în ciuda faptului că era un remake nefericit dar modern după un alt film foarte vechi, foarte bun, alb/negru și complet mut.
   Mă uit la fereastra de net și plâng. De ce a trebuit să fiu pentru o clipă deștept, ca să aflu cat de prost sunt în rest? Dau cu clicuri în linkuri și zbier: vreau rezultate live la cursele de șoareci, vreau să rămân în labirint, să nu mai simt repetiția involuției, vreau să uit că am pus flori pixelate pe mormântul lui Algernon, vreau să pot râde la glumele lui Bendeac, vreau să mă mint!

 

Unsuroasele

Iubesc Unsuroasele, ba ce spun eu aici, le ador!
Numele le-a fost dat de o colegă geloasă, care nu se poate atinge de ele. Femeile, deh!
Deci cum arată și cine sunt Unsuroasele? Păi sunt blonde, cu reflexe aurii pănă la castaniu, fierbinți și cele mai bune debordează de brânză sărată. Spre deosebire de infectele lor surori Salmonelele, Unsuroasele sunt acele plăcinte care nu au repercursiuni gastro-intestinale negative dar se reflectă pozitiv la masa corporală, adică îngrașă.
Rude apropiate ale Micozelelor, adică pateurile cu ciuperci, Unsuroasele sunt bune fierbinți sau minim calde. Li s-au pus de-a lungul vremii tot felul de nume ridicole sau pretențioase cum ar fi: șuberecuri, trigoane, foietaje, portofele, dobrogene, merdenele și altele. Prostii, unsuroase sunt, Unsuroase le-om numi.
Problema mea principală cu ele este locul în care le consum, că mi se face pofă taman la scârbici și mă întreb mereu dacă cumva mama m-a învățat să mănânc greșit, sau m-a fătat defect, cu gura spartă și strâmbă sau mâinile atrofiate. Asta pentru că după două unsuroase, tot biroul și podeaua din jur sunt pline de grăsime, fărămituri și dâre de brânză cu aspect dubios.
Soluția a venit de la MD care are aceeași problemă ca mine dar cu rodiile.
Data viitoare o să mănânc plăcinte gol pușcă, stând pe o folie de nailon, cu un pachet de servețele umede și unul de batiste de hârtie puse strategic la îndepicior. Merde Nele!

Primar sfârtecat de câine

   Google news titra ieri știrea conform căreia primarul oraşului Talkeeda, a fost efectiv sfârtecat de un câine. Deci se întâmplă grozăvii din astea cu câini și în țări “civilizate”.
  

   Stubbs este un primar foarte iubit, care deţine fotoliul de primar al oraşului Talkeeda din Alaska de 16 ani. Imaginați-vă şocul suferit de concetățeni atunci când au aflat că acesta a fost atacat de un câine.
    Deşi alergă liberi şi sunt mai numeroși ca oamenii în Wyoming, câinii păreau să respecte autoritatea lui Stubbs. Dar iată că cel puţin un câine a avut o problemă cu el.
Stubbs se plimba prin oraş sâmbăta trecută, chestie pe care o face în fiecare noapte, când un câine a traversat strada și la atacat.
   Primarul Stubbs, a supravieţuit atacului, dar este în stare foarte gravă. Are un plămân perforat, fractură de stern și o tăietură de 12 cm într-o parte. Medici au fost nevoiți să îl intubeze iar marţi a fost prima zi în care a putut respira natural de la atacul din week-end.
   “Este o ruşine”, (atacul n.t.) a declarat Ashley Kearns, care lucrează la pizzeria micului oraş situat la aproximativ 110 km nord de Anchorage. “El este primarul, nu este o glumă. Ştiu că este ridicol, dar oraşul este condus foarte bine.”

  
   Am uitat să vă spun că Stubbs este un motan?! Probabil impresionat de tragedie am uitat… Ha ha ha! Articolul original din care am tradus pațial și fără talent îl puteți citi aici. Sursa este CNN, așa că, să nu aud nimic despre seriozitate. Americanii sunt nebuni, serios nebuni!
   Azi chiar mă bucur că trăiesc în România, unde chiar dacă risc să fiu mușcat de câini, măcar nu o să am niciodată primar un motan. Sau poate mai știi?!

 

Nazism în blugi

Băi s-a gătat cu gluma. Vânătoarea de naziști a ajuns în Buzău. Mă aștept în orice moment să văd găști de inglorious basterds snopind profele de germană cu bâta de baseball pe stradă. Și foarte probabi că treaba asta se va face cu justiția buzoiană de mână.

"Parchetul Judecătoriei Buzău s-a sesizat din oficiu şi a întocmit dosar penal în cazul unui buzoian care a postat pe o reţea de socializare o fotografie în care apare îmbrăcat într-o uniformă nazistă şi având pe cap o caschetă de ofiţer german din timpul celui de-al Doilea Război Mondial."
sursa Adevarul

Tot din Adevarul aflăm că pe "nazist" îl cheamă Cornel, e baiatul cuiva, face Politehnica la Bucale și teoretic îl pasc niște ani de pârnaie.
Până să mă uit la poză zâmbeam stâmb cu gandul la prințu' UK-ului și la Mr. Mazăre, condamnați la ocnă grea pentru purtarea însemnelor naziste. Dar când l-am văzut pe Corneluș cu tunica la care asortase șic adidași și blugi, am izbucnit în hohote.
Parchetu' Buzău, du-te mă!
sursa foto

Scenarii

Modelul după care "se pune" de un război ar putea avea mai multă fantezie. Doar spun. Presupunând însă că lumea este compusă întradevăr din cretini, cei care fac scenarii după care mutilează națiuni și învrăjbesc continente, nu ne subestimează ci ne acordă exact considerația pe care o merităm.
Ieri Siria dădea cu chimicale.
Azi Siria folosește arme cu submuniție.
Mâine se va afla că Siria folosește bombe murdare și se va descoperi un laborator secret de îmbunătățire a curcaniului.
Răspoimâine armatele aliate cu armele lor "curate" vor rade tot, după care or să zgârme în dărămături urmele unor arme biologice, ba chiar dovezi irefutabile că gripa aviară ar fi de origine siriană.
Adio corn al abundenței, te-ai învecinat cu cine nu trebuie, doar se știe că americanii se învecinează cu cine vor ei!

UE calcă pe frâne

UE vrea sa dea o lege care să limiteze in spațiul european viteza oricărui autoturism la maxim 112 km/h. Ce imi place mie la vestea asta este modul cum au recepționat-o românii. Adică: nu, nu, nu!
Terminați mă cu prostiile! La ce drumuri avem, UE poate să ceară limitarea vitezei la 70 km/h.
Dragi șoferi, bucurați-vă de vântul care șuieră prin freză cât mai puteți. Din partea mea un da hotărăt vitezelor subsonice pe străzi!
O singură întrebare mă roade.  Care mahăr de la Bruxelles o avea fabrică de limitatoare și marfa deja pe stoc?!

Marele Pisi

Corect, fac referire la filmul Marele Gatsby. Nu mi-a plăcut filmul ăsta și mă oftic că nu mi-a placut. Chiar mi-am dorit să-mi placă, ca să fac și eu parte din gașcă, să pot schimba elogii cu prietenii și colegii care au dat pe spate la acest film sau așa afirmă ei.
Nu știu ce a vrut regia să sublinieze, nu știu la ce s-au uitat ăia de la casting când au ales fătuca aia inexpresivă în rol principal feminin și nici împușcat în rotulă nu pricep la ce i-au trebuit acestui film efecte speciale și apără-ne Trompi, 3D?! Pen ce?
Dincolo de tot circul zgomotos care nu te lasă să imersezi deplin în drama de alcool și amor, DiCaprio a prestat binișor. Ghinionul lui nr. 1 este acela că nu-l ajută fața. Mare trudă să faci pe gangsterul îndragostit cand ai capul unui copil hidrocefalic și trupul unui pisic fătat la urmă. Când vrea să pară nervos sau periculos îi iese o față de bebe care se screme. Părerea mea, băiete, Gosling te are la buzunarul mic în astfel de roluri, pe care le ruleaza minimalist.
Tovarașul Tobby s-a straduit, dar n-are nici el săracul cu ce, nici cu cine, n-are nici unde și se întreba probabil, de ce.
Toate cadrele si peisajele în film arată ca niste colaje. Multe tehnici cinematografice care au avut un real impact prin filme ca Sin City sau Skyfall, aici sunt potrivite ca nuca în perete, dând senzația absurdă că negrul e prea negru și albul prea alb.
Pe elemente disparate, pe bucăți melodice sau cadre statice găsești porții de frumusețe cinematografică, dar compilația a fost făcută dezastruos. Jos postproducția Marelui Pisi, la cules de căpșuni cu ei!
Eticheta de final: Marele Gatsby este o cacofonie video-sonoră. Prinde la hipsteri, piți și pisii predispuși să creadă că în anii 20 americanii au făcut gaură în cer. Or fi făcut-o, dar s-a dovedit a fi un wc prin care se cacă universul pe noi.
sursa foto