Trag cu ochiul la ce am și la ce
vreau. Vreau plăcere, sunt un vicios plăpând dar în creștere. Și viciul mă îmbracă în plumb, făcându-mă
statuie exact așa cum stau rezemat între pernele dorințelor ca într-o
barcă. Se cațără pe mine, în mine din por în por până când barca
plină devine coșciug. Mă afund în viciu ca un plug în pământ,
ca un dinte într-o pară aflată în pârg. Mă tăvălesc prin
viciu ca un câine lăsat slobod pe câmp. Și după ce alerg din
plăcere în plăcere, după ce îmi urlu libertatea prelung, mă
întorc la tine cu coada între picioare și plâng.
foto: Nicola Davison Reed
da! mi-a placut! e greu cu viciile care nu sunt vicii ci doar esenta noastra...
RăspundețiȘtergerefain!
Oh, ce surpriză, Moșul pe mucegăita mea prispă! Viciile sunt pasiuni care ne consumă mai puțin pe noi și mai mult pe alții.
ȘtergerePlacerile devin dorinte, iar dorintele cerute devin sevraj.
RăspundețiȘtergereSe întâmpă ceva aici. Vechi cunoștințe apar la mine deodată. S-or fi aliniat niște astre sau doar rufe pe sârmă?!
ȘtergereMersi mister Molie. Doar că sevrajul este ceva ce urmează unei dorințe devenite rutină, sevrajul e ceva... ce nu mai vreau. :(
Placerile unora par vicii altora ca si greselile care sunt numite pacate de cei religiosi. Nu cred in vicii si pacate chiar daca filozofia mea pare imorala. Cate vieti ai?! :)))
RăspundețiȘtergerePăcate păcate, de plăceri fie spălate. De plăceri împărtășite, etalate! :)
ȘtergereDa Ilinca, o viață avem și o gaură...în portofel.
Acum este legiferat falimentul personal, poti face cate gauri doresti. :)))
RăspundețiȘtergereCu portofelul strecurătoare, viața n-are savoare.
ȘtergereEh, şi aveam un comentariu...
RăspundețiȘtergereDar la ce sentimental ai devenit, mă abţin.
Bagă mare!
Ștergerepentru viciu iti trebuie curaj, placerea trebuie savurata lucid...pe cat posibil :)
RăspundețiȘtergeream convingerea ca tu nu esti un fricos :)
Sunt firoscos, nu fricos! :)))
Ștergere