Zeul câmpului de păpădii

Legat temporar de pământ bulgărele de fire, ghemul de subţiri aripi palpită. Prin tunelul verde de fugă energia telurică urcă transformată în vibraţii prin mii de ramificaţii. Sfera palpită, aşteaptând să atingă masa critică. Ajunsă la maturitatea energetică informaţia se autocopiază şi se arhivează gata să călătorească departe, cât mai departe.

Acum este coaptă. Corăbiile cu pânze pline şi odgoane întinse se metamorfozează în nave spaţiale cu vele solare. Întregul portal radial pârâie din fiecare ancoră ce se desprinde.
Ca o dulce chemare prima boare de vânt decide vectorul. A doua declanşează explozia. Mini universul expandează şi porneşte să fecundeze neantul. Şansele plutesc libere.

De cînd era sămânţă păpadia asta a visat să zboare. Acum o face. Universurile vecine mă privesc cu speranţă şi pe ea cu invidie. Cu o singură suflare am ajutat-o să fure startul. Trag aer adânc în plămâni şi râd. În jurul meu alte universuri explodează orbitor. Sunt un mic demiurg eu, zeul câmpului de păpădii. Sunt zeu şi râd. Sunt bun.