Suricate

Ai ceva pentru mine sefu', ceva bun? Ce zici, sa ma dau mai aproape?! Hmm, chiar crezi ca ma prinzi tu pa mine? Esti smecher ma? Bai ala, bai Homo Sapientza bai, ce daca esti mai inalt. Nu se ecsista ma, nu se poate, nu ai cum sa fii mai mishto, mai haios si mai puricos decat mine. Si am gashca ma.
Ia! Fratilor adunarea la mine ca a venit gagiu cu halimosu! Fetili, stati mai parcate ca are mana lunga, degete multe si cautatura baloasa. Bajetzii alinierea cu fata la produs cat mai imprastiati sa parem mai multi. Si 1, 2, 3, banaaaana!
Vezi tati ce inseamna shoubizu'?! Arat bine, ma misc elegant si abia astept sa razi ca sa te fac la dinti! Io sunt rejele bai...
Paduchiosule!

Ma calci pe umbra!

Sa moara bibi daca dau des pe gratii ce fac, ce simt pe moment. Cel mai des, las namolul sa se decanteze, il insamantez si astept sa cosesc mucegaiul. Scriu despre tampenii vechi de ani, rar de luni si foarte rar ceva mai nou de cateva zile. De ce?! Pentru ca sunt prost, dobitoc, coleric, bipolar, incoerent si mitoman. Insa ma dau cerebral. Astept sa invat o varianta, apoi ajuns la faza in care nu ma incurc, o torn. Dar de curand s-a repetat o poveste si trebuie sa decartez.

Veneam de la buceala. Eram stors ca o lamaie careia i s-a bagat furculita in cur ca sa scuipe si ultimul strop de zama. Burta plina, boasele goale, relaxat si multumit. Reglasem scaunul pe spate, castile sa acopere motorul si asteptam sa plec cand a sunat telefonul. Un “pretin” vechi, de pe vremea cand furam vinu lu’ tata, boram unul pe altul la chefuri si fumam ultima tigare la posta. Zicea ca tocmai a sosit in locul de unde ma caram. Venise la patinoar, sa dea cu mobra in ratze.
Ok fratele meu cel alb, succesuri sa ai, ca eu tocmai plecam. Brusc, ma face nenorocit. De ce bah?!
Ete de aia, ca n-am zis unde mai parchez vaporu’, ca sa mai stau o juma’ de zi macar.
De ce ma sa-ti zic, de ce sa mai stau, ca sa ne tinem de mana?! Am incercat sa o dau in x si 0, dar nu nene, omul era hotarat sa ma supere. M-a patruns o sincera dorinta de al vedea, infipt cu capatana in gard. Am zis sa las de la mine si am tacut. Dar el nu, a pus si al doilea picior. Direct pe capul meu. De ce?!
Pentru ca tovarasul ofticos, o arde in urma mea.
Ceea ce pentru mine este trecut, pentru el este prezent. Taraturile cu recomandari de la mine sunt mai apetisante. Japitzele ratate sunt bonusuri. Prin urmare eu sunt un nenorocit. De ce?! Uite asa, ca am fost mai rapid. L-am bagat in ma-sa si i-am inchis telefonul. A sunat din nou.
Cica sunt un cocalar cacanar, ca nu l-am sunat sa-i zic ca plec. Cica sunt un bulangiu cu itari scurti si parul intr-o parte, care abia a trecut garla. S-a lamurit el ce prieten ii sunt. Un nenorocit, care nu l-a sunat, pe el care mi-a dat sa mananc! Si da-i si da-i. Nu l-am sunat, n-am sunat, cat era sa sun...
Sunati-ar apa in cap, cumetre!
Ce minunat este sa ai prieteni pe care esti obligat sa-i suni cu ocazia oricarui stranut.
Fratiorii care zic ca ma accepta asa cum sunt si dupa aia imi reproseaza ca sunt, sa ma pupe-n tun! De asta n-am eu prieteni, ca sunt egoist.
Auzi bah, tu m-ai sunat pe mine sa-mi raportezi ca te duci la cordit?
M-ai anuntat ce planuri ai ? Mi-ai dat tu vreodata curva ta?! Ti-ai adus aminte de vremurile trecute doar cand te-ai plictisit. Mai aveai probabil minute bonus care nu se reportau. Ia beshi in chizda matii cu telefonul tau labil.
Da-te ca ma calci pe umbra! Hai pa si pu...la revedere, pishate-as in portofel, sa ai bani lichizi, pentru factura la mobil!

Sirena lu' Vasile era haita

A fost odata, pe cand comunismul mirosea a mere si capitalismul a otet, a fost odata o vaca. Pe spinarea ei traiau omul cu muierea lui si cei 3 trei flocani ai lor. Intr-o dimineata femeia se scoala si vede vaca cu copitele in sus, esuata pe islaz. Disperata ca nu mai are ce pune pe masa handralailor, femeia isi pune streangul de gat. Nu trece mult pana in casa intra barbatul si o gaseste pe nevasta-sa moarta, atarnata. De disperare ca a ramas fara vaci, ia pusca si isi sleieste creierii pe tavan. Cand vine fiul al mai mare de la munca si gaseste vaca si pe boii aia batrani morti, inebuneste si se duce să se inece. Dar la rau gaseşte o sirena:
-Nu te sinucide, da-o in cacat! Pot sa-i inviez pe toti, daca mi-o tragi de 5 ori la rand. Pac, pac. Daca nu reusesti, te inec eu.
Flacaul da el 4 numere inodate, dar mai multe nu. Moare ca somonul pe manivela, cu vaporu' parcat in namol.
Fratele mijlociu vazand ce s-a intamplat acasa, ajunge si el la rau hotarat sa se omoare. Sirena Adorsperma, mareste miza la 10 numere, ca pret pentru invierea familiei. Dupa ce da stiulete cu unt de 9,5 ori, moare si asta inecat ca tiganul la mal de curva amfibiana.
Băiatul cel mic se scoala vesel ca omul dupa schimbul 3 si se ingrozeste: vaca teapana lata, ma-sa pendula, tac-su arteziana si fratii lipsa. plus ca nu mai avea nici o tigara. Il apuca jalea asa de rau, ca se duce la rau chitit pe rele. Acolo da de sirena nesatula:
-Dacă ti-o pui cu mine de 15 ori la rand, fac totul să revina la normal.
-Cum, doar de 15 ori? Mai bine de 20 de ori.
-Aha, mai bine de 25, zice sirena molfaindu-si singura un sfarc.
-De 30 de ori e ultima strigare, zise flacaul cu bagaul deja invartosat.
-No bine, daca mesteci mamaliga de 30 de ori cu mine, totul va reveni la normal.
Deodata baiatul se incheie la itari, si o intreaba incruntat pe sirenă:
- Auzi fa, de unde stiu eu că după 30 de numere nu patesti si tu ca vaca?! Ia sa scap eu de tine, taratura ihtio-nimfomana! Te duc la Ateliere, sa-si depuna tovarasii icrele la posta in tine pana se inventeaza gang-bangul.
A apucat hotarat sirena si atata sa sfortat s-o scoata din apa ca a facut hernie. In timpul asta i-a trecut prin cap un glonte, ca gandu'.
Uite asa a murit Vasile a lu' Roaita cu mana pe sirena. Nu se stie sigur pe care parte tinea mana, cand i-au cazut coiele in gumari. Dar dupa cum pute povestea, as paria ca era aia de peste.

Calul bălan

Ce te uiţi băi aşa ?! Nu ştii cântecul ăla...La calul bălan, la calul bălan, asfaltu-i verde...De fierea şoferului ce banii îşi pierde... Păi, doar nu de la câteva cocoloaşe de bălegar. Alea oricum nu rezistă mai mult de 5 minute, că le culege prinţesele să-şi lipeşte turnuleţele la palate.
În jungla asta de asfalt găurit ar trebui să-mi găsesc o amazoană beton. Aiurea frate! Doar după densitate sunt la fel de ţepene şi grele. Mă visez călărit fără şa, una cu fratele indian dar mai des găsesc din cei care cu parul ştiu să mă deşele.
Zâmbeşti când mă vezi în filme dar de apar la ştiri te apuci de birjărit. Îţi compari maşina în eleganţî şi putere cu multiplu din forţa mea, dar când vine vorba de bărbăţie devii măgar. În vorbe oferi regate pentru unul dar îi laşi pe restul să moară de foame închişi în hambar. Ieri eram articol de lux, astăzi sunt al sărăciei stindard.
Hai lasă aparatul de impresionat colegii şi mergi de-şi umple butoiul de căcat cu cabanoşi la primul grătar. Ia-ţi şi perechea că fac alergie la varza roşie înghesuită în traistă cu talie joasă.
No, pleacă odată măh, că mă constip!

Popă cu cartofi prăjiți

Îmi plac popii, mai ales ăștia ai noștri, ortodocși. Cine nu-i iubește când vede cât de zeloși, credincioși, blânzi și dezinteresați de bani sunt?! De exemplu ăsta care a venit înainte de Paști la noi, la înlocuit pe mocăitul de popa care a luat foc anul trecut. Ăsta nou a început sa cânte de când am întrebat „cine-i?” la interfon. M-a surprins atât de plăcut, că l-am ținut câteva minute bune pe speaker. Suna mai benga decât Ledi Baga cu dascălul pe post de Bi Ion Ce. Prestau în fata blocului în timp ce eu dansam cu deștul în firele de la interfon. De pe scara blocului vocea popii a crescut și s-a îngroșat, semănând cu Pavarotzki cu ceva nuanțe de Busuiok. Costel sau Muscatel. Popa cânta acapela pe scară și înăuntru băga doar solo-uri de cădelnița și variante de refren. Mama a deschis ușa apartamentului, apoi s-a dus la ale ei. Am așteptat eu, am așteptat, până a început să mă tragă corentul așa că am închis ușa și m-am luat cu trebi la bucătărie. Aproape uitasem de taica părintele când un cutremur mi-a zgâlțâit casa:
- Bum, Bum! Dășchideți, știu că sunteți acolo, v-am văzut, vă aud! Bum, Bum, Bum!
Mama săraca habotnica, țuști la ușa! Înainte însă, m-a împins în bucătărie, că eram în chiloți.
- La la ...ga, ga, ga, făcea popa pe hol în timp ce eu bronzam nește barabule. Mai zice el ceva mamei despre păcat, pedeapsa și iar powerplay-ul cu Doamne miluiește, apoi liniște. Cu cratița în mâna am vrut să văd ce se întâmplă.
Bang, ușa s-a dat de perete și popa a aruncat cu cădelnița și agheasma spre cocoșelul meu! Eu având reflexe combinate între tenismen și copil bătut, am făcut o eschiva. Câțiva cartofii pioși, înfierbântați de momentul înălțător și agheasma rece în ulei, i-au sărit sfinției sale drept în poală.
Lăsați cartofii să vina la mine, mi-a zburat mie prin minte în timp ce popa urla pătruns de sentiment:
- Sfințească-se...auu! M-ai opărit măh! Huu...'tui mama ei de viață, na că m-ai și pătat!
- Scuze părinte, stai liniștit că te șterg imediat.
Am pus mâna pe buretele de vase și dăi cu zel în rapel pe anteriu, atât de rapid și atât de temeinic încât unul dintre cartofii refugiați între cute, s-a făcut piure pe veșmântul negru.
- Aoleu, stai părințele, stai că am o soluție de pete!
Fiind pentru rufe albe, soluția de pete i-a făcut sfinției sale o bulina roșie pe sutană. Iaca
popa cu risc seismic, vă rugăm să nu staționați sub burta lui.
Ca să maschez pata roșie i-am dat cu niște cremă de ghete. Crema era însă maro, așa că am adus un lighean din baie și am spălat repede sutana cu peria și apa. Apa avea în ea sodă caustică în care vroia mama să pună niște oale cu fundul afumat. Sutana s-a făcut stacojie dar în sfârșit, pata a dispărut, s-a dus cu tot cu o bucată de sutană. A rămas o gaura cât să-și răcorească popa ouăle înroșite de ulei. Nu mai rămânea decât să punem un petec.
Dascălul s-a înecat cu vodca când mi-a văzut opera de restaurare a veșmântului preoțesc. Era perfectă, iar efectul vizual, miraculos.
Părintele a fost tare mulțumit de noul lui look. Nu mai avea cuvinte. A plecat de la mine din casă cu un zâmbet mare pe figura. Asta pentru că am vrut să-i aranjez puțin și părul dar în loc de gel de păr am nimerit adezivul siliconic. I-au ieșit două chestii foarte cool pe cap. Cum îmi tremurau mâinile după atâtea eforturi, am reușit să-i întind și ridurile odată cu părul. I-am dat cu nește fond de ten și i-am desenat sprâncene cu rimel. Cred că părintele o sa-mi pomenească numele mult timp. I-am dat o punga de bani, din cei de 1 și 5. Dar a pierdut câțiva bănuți și niște dinți, din cauză că în fața blocului l-au încolțit niște polițiști comunitari. L-au sifonat un pic că n-a vrut să arunce cuțitul. N-aveau de unde ști că i s-a lipit de mână și cap când a încercat să se tundă.
Sper să-l externeze până Sâmbăta noaptea. I-am promis mamei să iau lumina primul. Mi-am pregătit o rachetă de semnalizare cu fosfor, ca să nu mi se mai stingă la apă ca făclia cu kerosen de anul trecut.
Uite de aia îmi plac mie popii.
Da’ de pompieri, nici să nu mai aud!