Primavara intarzie

Intarzie.
Gafaie ca o locomotiva dincolo de orizont. Ma uit la sinele paralele, stiind ca ar trebui sa vina.
Astept sa vina cu soarele, sa ma incalzeasca, astept sa vad flori adevarate, nu ghiocei debusolati biologic. Mie dor de ceapa verde si de miros de praf ars in focuri aprinse in rigola strazii dupa curatatul gradinilor. Mi-e dor de iarba.
Anul asta Primavara intarzie; ma tem chiar ca nu mai vine, ca nu poate veni.
Ma culc pe traversele reci.
Ma ofer jertfa Primaverii.
Acum cat sunt convins ca este bine, implantati ultimul turture al Iernii in mine. Ingropati-ma gol la radacina unui zarzar pitic dar batran.
Vreau sa simt cum sangele imi devine seva si visele cercuri. Sa fosnesc verde, sa rodesc portocaliu pe miez de lemn cu gust de fiere si miros de cianura.
Lasati-ma sa ma atrofiez in intuneric, sa-mi devina craniul castel. Sa-mi cultive furnicile ciuperci in mucegaiul albastru opac al irisilor orbi. Sa-mi infig unghiile picioarelor printre pietre, sa-mi rasfir cu bratele parul in aer si matreata petalelor roz catre cer. Asta este singura ecologie care nu va da gres.
Lasa-ma Primavara sa mor om si sa renasc pom!