Mustind verde in coltul intunecat, privesc tavanul camerei, ca pe un cer cu stele fosforescente. Este prea devreme pentru spori, prea rece carnea din care as vrea sa musc purtat de vant. Intind hifele spre dulce si umed. Feliile de banana se inegresc incet, prea superficial ca oxdiarea sa-mi strice lucrarea. Sucurile poarta samanta si seva prin trompe. Aripile palpaie. Fluturii mananca banane. Ochii de buha falsa fixeaza neantul. Aripile imping aerul, ridica exoscheletul in aer. In segmente si chitina, se inalta spre bolta de calciu cu stele din plastic, mucegaiul meu.
:). scrii fromos ca-ntotdeauna. tavanul meu nu are calciu, are spori si e privit insistent.timpul accentueaza totul,nu estompeaza. fluturii nu sunt ceea ce par a fi:)
RăspundețiȘtergerebucuria vietzii rezida in urmatorul rasarit. nu ma intereseaza cat poate arunca Omul spre mine, ci ma intereseaza ce reprezinata el. iar mucegaiul din mine e remanent, nu are nevoie de penicilina. nu se dezvolta haotic. este un mucegai plin de proprietate:) . io te salut si inca odata, scrii superb:)gandesti superb de alambicat. :)
@mircea,
RăspundețiȘtergeremultumesc pt aprecieri, sunt convins ca exista oameni mai mucegaiti decat mine, dar nu am chef sa verific. Mucegaiul este autosuficient. Fluturiii sunt niste gandaci, iar cine admira o Albilitza, sigur nu-i cultivator de varza. Exista multe cai de a te bucura de viata, dar pentru majoritatea sunt oferte pe termen scurt.
Salutari verzi.
ti ni na na naaaa:P eu sunt un mic liliac:))
RăspundețiȘtergere@Sorana
RăspundețiȘtergereDe care liliac, din cei ce zboara noaptea sau din cei care miros ziua?!