Pui cu curu cu cucu!

Dragă prietene, această rețetă necesita puțină muncă și un strop de atenție pentru ca în foarte scurt timp să te poți desfăta cu o mâncare delicioasă și care cu toată strictețea rețetei (inexistentă) va purta amprenta ta. E așa de ușor că la a doua încercare ai să poți deja să dai lecții altora.

Poate ca știi, poate că nu, dar chinezul când spune prăjit, spune mai degrabă perpelit, călit, sau așa ceva. Cu mici excepții (ex. carnea de vita), ingredientele în stilul ochi oblici se tratează la foc iute cu puțin ulei, de obicei pana li se modifica superficial textura și/sau culoarea.
Acestea fiind spuse, te invit să gătești pentru puiul tău:

Pui cu curry.
Trebuie să ai la îndemână, îndepicior sau îndeochi, următoarele materii prime:

1 casoleta piept pui (sau 3 țâțe de pui?!), sau 4 pulpe;
3 cepe măricele, de preferat albe;
1/2 căpățână usturoi mare (chinezesc, aș îndrăzni să sugerez);
1 lingură Delikat, Vegeta sau Legumix (ne interesează glutamatul de potasiu);
1 linguriță sos soia;
1 lingură rasă ghimbir (condiment pulbere);
2 linguri rase Curry (condiment pulbere);
2 linguri rase făina (ce bine ar fi să găsești amidon!);
1 vârf cuțit piper;
1 lingură rasa zahăr sau miere;

2-3 linguri vin alb sau 1 lingură oțet;

sare.

Sare cât mai puțină. Eu zic să aștepți până la sfârșit, pentru că mai toate condimentele au un procent important de sare în ele.
Poate îți pare scârbos, dar te sfătuiesc să nu speli carnea, pentru că o să lase apă în cratița, mai ales dacă nu o să ai la îndemână una suficient de babana. Pur și simplu dezosează-o și tai-o cuburi de 3-4 cm. Dacă ești român sau doar vrei să te ucidă colesterolul, pune și pielea, dar taie-o mai mărunt separat.

Pune carnea în bol, azvârle la iuțeală delikatul, piperul și sosul soia și amestecă. Pune vasul la rece până toci cepele și usturoiul. Poți să le tai cum te taie capul, dar nu te juca cu cuțitul ăla, că rețeta prevede numai carne de pui. Și nu mai jeli după legume… ce dracu, fi bărbat!

Gata cu pregătirea materiilor prime? Să trecem la utilaje:
Aragaz ai? Cratița teflonata sau din tuci? Măcar un ceaun mare?!
Pune mana pe ce apuci sau apucă pe ce pui mâna! Așa, acum dă focul ca și cum ai vrea să pârlești porcul și lasă cratița să se încingă zdravăn. Ah, sa nu uit, dacă este prima ta acțiune în bucătărie, ține un extinctor pe aproape!

Lasă jos extinctorul și aruncă înăuntru cratiței niște ulei. Așa, cam o ceșcuță și când se încinge pune carnea.

Se prăjește carnea până scapi de zeama lăsată, iar carnea își schimbă ușor culoarea, adică nu mai este albă dar nici rumenă complet. Dacă nu scapi de zeama aia și te plictisești așteptând să se evapore, o poți scurge ca să o adaugi mai târziu.

Să nu uit: ferească Sfântul să utilizezi pui de țară pentru rețeta asta că ramâi fără dinți în gura la masă, asta dacă nu mori de bătrânețe păzind aragazul! Cred că 40 de minute este timpul ideal total ca să-ți dai gata puiul.

Bun, deci ai carnea ușor pârpălită. Acum arunci peste ea ceapa (și usturoiul) măcelărite și amesteci frumușel până se simte mirosul de călit, dar la fel ca la carne, nu trebuie să o rumenești, o nu, doar o amețești un pic, cât să fie al dente! Deci zăbovești doar foarte puțin cu ceapa și usturoiul (câteva zeci de secunde) și apoi arunci peste ele în cratiță curry-ul și ghimbirul.

Dai de două trei ori cu piciorul în cratița și o să simți că ți se desfundă sinusurile. Fă un pas înapoi să nu-ți curgă maioneza în oală.
Atenție, că nu numai ție o să-ți plouă în gură! Dacă ai timp, du-te și pune siguranță la yală, trage storurile, dă televizorul și telefonul pe mute, înainte să înceapă vecinii să-ți cerșească la ușă. Imediat ce simți aroma trecând prin ziduri, pune și faina, amesteca iarăși de doua-trei ori, cât saă se aglomereze pe carne. Nu zăbovi să se lipească sau să se ardă, ci imediat stinge-o cu atâta zeama de carne, supă și/sau apă, cât să acopere carnea.

Dă focul la mic și din gând în gând dă cu copita în crațiță să nu se lipească. Clocoteala asta, să nu dureze mai mult de 10 min. dar nici mai puțin de 5, că urmărești să obții un sos mai scăzut, nu să fierbi ceva, capisci?!
La sfârșit, înainte să închizi ochiul, pui zaharul și vinul. Astea două sunt un fel de corectori de dulce/acru, așa că dacă mai vrei, te poți juca cu ele. Cum românii nu prea se împacă cu zaharul în mâncare, mai bine îl pui pe ascuns și dacă întreabă careva de ce e dulce, spui că a avut puiul diabet. Ai putea sa te prefaci chiar și față de tine că nu ai pus zahar nici măcar un pic. Acum poți sa reglezi gustul sărat, și dacă îți place să le faci hemoroizilor și ulcerului în ciuda, mai poți pune ceva piper.

Gata puiul cu curry! Te poți întoarce cu curul la el că să-i faci o garnitură, care poate fi: orez fiert simplu, legume fierte cu orez (amestec Hawaii) sau chiar paste.
Ascunde pâinea și cuțitul, aprinde o lumânare pe masă și verifica dacă ți s-a răcit berea sau vinișorul în frigider.

Înainte să mănânci uită-te în ochii persoanei iubite. Dacă țipă de două ori de la prima înghițitură înseamnă că ai pus prea mult ghimbir și ai uitat sa scoți extinctorul de sub masă. Dacă oftează și se oprește din masticat mai mult de un minut înseamnă ca ai pus ghimbir exact cat trebuia.Dacă oftează lung, lung, fuga în dormitor! Puiul cu curry se mai poate încălzi la microunde, dar patul tău, ba!

sursa foto: Mama's High Strung