Simți?

Simți?
Simți că te iubesc?
Simți când îți rostesc obsesiv numele?
Când te culci seara în patul tău, simți că mă gândesc la tine?!
Simți că noaptea mă întorc să te cuprind sau să mă las cuprins în brațe; simți potrivirea celor două trupuri așezate cuminți în așternuturi ca două linguri în sertar?! Simți respirația mea când îți șoptesc numele la ureche? Pe ochi, pe gât, pe umăr, pe cicatrici, simți atingea buzelor mele? Urma trupului meu întipărită în adâncitura patului, unde prea puțină vreme am dormit, iți aduce aminte oare de greutatea mea? Tresari vreodată la ideea că pironesc tavanul cu ochii, gândindu-mă dacă dormi? Te gândești să-mi dai telefon, sms, mail sau să fugi la mine în miez de noapte din cauza senzației de dor insațiabil? Îți pare rău că n-ai sunat sau dimpotrivă că ai sunat? Știi cum este să deschizi ochii dimineața și să te întrebi dacă celălalt s-a trezit?! Senzația aia de termite în vintre care te îndeamnă să pui mâna pe telefon și să-l lași deoparte de câteva ori, ai simțit-o? Simți că ai vrea să-mi vorbești dar taci doar ca să nu-mi tulburi visele?! Te apucă vreodată o dulce tristețe când asculți o melodie care-ți place? Îți dorești să o ascultăm împreună, dar te mulțumește faptul că ne tulbură coarda sensibilă în mod disparat?! Simți că vrei să simt ce simți tu și apoi invers, iară și iară de la coadă la cap? Știi că dragostea este un lucru ciudat? Știi senzația aia de presă îți apucă inima și ți-o strânge până aproape de strivire, sau aceea care se manifestă ca o pompă gigantică, ca o bulă de fericire ce se umflă din interiorul ei gata să ți-o arunce în aer?!
Simți că inima mea este gata să crape ca o caisă coaptă?!
Simți freamătul ei, îi simți așteptarea?!
Simți că te iubesc?
Simți?