Eu am fost mereu obișnuit doar cu una. Practic am fost născuți împreună. Cealaltă probabil m-a urmărit geloasă de ceva vreme ascunsă în întuneric. Eu nu bănuiam nimic. Mergeam la pas cu căștile înfundate în urechi și cu mâinile adâncite în buzunare. A mea lipită la picior cum e firesc.
Când am depășit un stâlp, cealaltă s-a repezit din spate, neagră și lungă. Am tresărit și am luat poziție defensivă, încercând să o resping. Am dat pumni picioare, nimic. Abia când am pășit în bulevardul luminat din toate unghiurile am scăpat de a doua umbră.
Pe bulevardul luminat n-au apărut mai multe umbre? La întuneric scapi de ele. Poți să faci și pipi la copac. :D
RăspundețiȘtergereTrebuia el să strice tot. Logica asta... Bine mă, să zicem că erau multe dar foarte palide, satisfăcut?! :))
ȘtergereNu asta a fost intenția, vorba japonezului: unde dai și unde crapă. M-am crezut ca în serialele alea unde publicul alege finalul. :D
Ștergeresă fii iertat...
ȘtergereAjungi sa nu ai umbre atunci atunci cand iti schimbi becul la nimb.
RăspundețiȘtergereLOL, asta cu becul de la nimb m-a marcat. Te spun lu' SfBacterie!
ȘtergereEu nu stiu ce sa zic....
RăspundețiȘtergereDar te pot pune in legătura cu Peter Pan :d
Si lasa vrăjeală cu tresaritul .... Oricât as încerca sa mi te imaginez tresarind, nu reușesc ! Vulpoiule :d
De la un timp tresar la orice. :) Vulpoii sunt precauti, nu se lasa prinsi de umbre.
Ștergere