Clitorisu' Dunării - Prin sud-vestul României

  

 

   Fraților, după golul băgat pe aici cred că v-ați prins că am fost în turneu cu capra. De fapt am mers într-un circuit prin sud-vestul patriei. Am fost și încercuit, dar n-o s-o iau de la capăt cu poveștile cu câinii. Am călătorit hăt departe, în anusul Danubiului și dacă vă uitați bine la buzele peșterii din poză o să zăriți clitorisu' Dunării.

   Împreună cu prietenii am copt expediția asta cu trei luni în urmă și am planificat traseele așa de bine încât n-am reușit să ne rătăcim decât de două ori. În prima zi, că după aia ne-am prins că harta mănăstirilor din Nordul Moldovei nu ne e de ajutor în Clisura Dunării și rătăcelile au mers unse, după gps.

   Startul l-am luat sîmbătă dimineața. Treziți cu noaptea în cap, am reușit cu aportul a două chile de cafea să părăsim Bucureștiul după ce s-a crăcănat bine de ziuă. Ținta noastră fiind Cazanele Dunării am purces la drum voioși cu bancuri, muzici și karaoke pe alocuri. Pe curbele de dinaintea Slatinei, o fredonam pe Veronica Demonica mai meseriaș decât Cătălin Josan.

   Am trecut val vârtej prin Cracovia oltenească, eu un pic bosumflat că n-am făcut ocol și prin Caracas să băgăm o ciorbă la Clasic, ei un pic cam stresați că pierdem plimbarea cu vaporașul pe gârlă.

   Pauză de înghețată și-o țigară am făcut la Zdrobita Turtă Severin. Băi, frumos oraș, Drobeta ăsta. Am văzut din el o nuntă, o barcă și o fântână. Dar ce fântână frate... cinetică di tăt! De fapt am mai văzut și două cișmele pe care scria că apa nu e potabilă dar la care era buluc de lume.

 

   Cum fetele erau nerăbdătoare să ajungem la Eșelnița, dincolo de Orșova unde auziseră că ar fi nește pensiuni mișto, am băgat viteză. Din cauza asta nu s-a uitat nimeni măcar cu un ochi la Porțile de Fier.

   Vorba veche spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, Exact așa e cu Eșelnița. La clitorisu' Dunării să nu te duci cu sula, că ți-o iei în mână. Mai bine te duci cu un sac de porumb și unul de viermi ca să dai la pește, că alta n-ai ce face acolo dacă stai mai mult de o zi.

   După ce ne-am pozat cu statua lu' Decebal în cârcă și am mâncat pește destul de scumpicel la Melba că așa e la români, am făcut o plimbare cu vaporașul pe Dunăre.
 

  
 

   Băi să știți că ăsta o fo cel mai cașto moment al primei zile. A fost atâta shoting foto pe vaporașul ăla încât cred că s-a umplut feisbucul de poze cu noi. Apropo, meritele pentru pozele din postarea asta merg exclusiv către The Gogul. Am pozat și eu ceva, dar cu telefonul.

   În cursul croazierei ne-am mai băgat și într-o grotă care s-a umplut cu noi de mică ce era, apoi am pozat mănăstirea Mraconia care privită de pe mal - de aproape, este mică, mică.

  

 

 

   Una păstă alta, a fost frumos tare la Dunăre, căreia i-am făcut frumos cu batista și am plecat spre Băile Herculane. Dar despre experiența asta o să povestesc în episodul următor.