Cu o piatră ţinută în pumnul protejat de cârpe am spart ochiul de geam cel mai apropiat de tocul uşii. Taximetristul se face mic în scaun de frică să nu îl vadă careva. Ascult o clipă. Noaptea este tânără şi în afara zgomotelor marelui oraş nu se aude nimic. Trag siguranţa şi ridic uşa doar cât să mă strecor pe dedesupt. După ce o cobor la loc, rasuflu uşurat. Credea că dacă blochează receptorul de la telecomanda nu pot să mai intru, ha ha ha.
În acel moment se aprinde lumina. Doamna în cel mai descheiat şi roz capot posibil, se holbează la mine.
-Tu! Tu ai mers prea departe. Ai spart geamul la garaj! Să ştii ca am chemat poliţia şi...
Din trei paşi ajung la ea şi o înhaţ lupeşte de gât. Îi pun o palmă peste gură.
-Pe mă-ta n-ai chemat-o?
-Mmm ghhm de ce, gâfâie doamna printre degetele mele?
-Ca să vadă cum ţi-o trage boschetarul la tufiş!
Nici dacă exersam o lună nu-mi ieşea mişcarea cu care am aruncat-o fix peste sacii plini cu lavete murdare, reviste şi pluşuri roase sau decolorate de soare. Doamna ţipă anemic încercând fără succes să ţină cârpa roz peste carnea ei fragedă. Simt ca mi se duce pulsul la două sute în momentul în care o văd aşa expusă. Năvălesc peste ea şi o iau pe sus.
Înainte să îşi dea seama ce se petrece, doamna are mânecile halatului prinse în menghină şi mâinile captive înăuntru. Halatul suflecat şi legat cu cordonul o ţine imobilizată ca întro cămaşă de forţă. A doua oară în aceiaş zi doamna rămâne fără aţa din cur care devine dop în gură. Cât timp îi leg gleznele de cîte un picior al bancului, doamna bâzâie ceva.
Dau pantalonii şi chiloţii jos, apoi cămaşa pe care i-o trec peste cap iar mânecile le răsucesc după pumn. Un deget trimis drept sondă în gaura neagră interlabială mă convinge ca doamna a atins masa critică. Asudă febril pe dinauntru. Fără discutii trebuie să îi pun termometrul. O fac dar din mai multe tatonări, motiv pentru care doamna îmi găureşte cămaşa, scuipă resturile de bumbac ars plus dantela dintre dinţi şi strigă:
-Trage-mi-o odată, trage-mi-o tare, nenorocitule!.
Aşa deci, zic eu în gând şi intru în ea ca ursul în peşteră. Întru şi dau, şi dau. Dau cum dă surdul în tobă şi orbul în şubă, în timp ce ricanez dinapoia ei:
-Îti place fă aşa? Nu e bun patul pentru tine, nu e bună mătasea. Aşa vrei tu să fii luată, plină de ulei şi motorina în miros de lături şi latrină, nu parfum şi cremă fina. Nu vrei romanţă duioasă, tu vrei să te injure aurolacu' în timp ce ţi-o iei la melasă. Na fă, e bine? Ia fă, ţine să-ţi ajungă!
Şi i-a ajuns. I-a ajuns pâna la col, pînă în gat, până în creier, acolo unde sula înlocuieşte la femei glanda pituitara. Eu am ajuns până la etaj, acolo unde e baia în care am intrat să mă spăl după mozol.
Bing bang, soneria. O aud strigând pe Doamna, din baia de jos:
-Iubitu', stai acolo că răspund eu!
Ies cu prospul în talie şi şoptesc pe geam.
-Liber Vasile, multumesc încă o data!
-Seara bună şefu', zice omul în uniformă după care urcă la volanul taxiului şi o ia din loc.
Doamna se întoarce foşnind dintr-un capot nou. N-am să pricep niciodată care e atlas si care e mătase. Ăsta să fie păcatul meu. Cert este că acel capoţel e un ambalaj tare aspectuos.
-Cine era fă, joc eu încă o clipă rolul precedent?
-Poliţia dragă. Cică sa fiu atentă că în cartier a aparut un individ dubios. Se cam uita la mine, caraliul. Dar tu cu cine vorbeai?
-Cu nimeni. Aşa i-ai deschis uşa? Cred că bietul poliţai a plecat în trei picioare.
-Mmm ce să zic, avea nenea o caschetă lăsată pe ochi şi uite aşa un baston...
-Alo doamna, revino pe orbită! Mâine seara cât mă duc eu sa achit chiria la apartament, tu iei copii de la mama soacră şi serbăm aniversarea căsniciei şi în varianta accesibilă minorilor. Adică la mall. Hai să ciocnim.
-La mulţi rigolierul meu romantic!
-La mulţi ani perversa mea de catifea!
Ăsta este al cincilea an în care jucăm Jocurile Doamnei ca să ne salvăm căsnicia de la divorţ şi viaţa sexuală de la ruina rutinei. An după an, devin din ce în ce mai priceput. De exemplu ştiu deja ce-i trebuie Doamnei pe anul viitor. Dacă e cuminte primeşte un poliţai. Dacă nu e cuminte, primeşte doi.
Jocuri plăcute prieteni, să câştige cel mai bun!
PS: Dacă nu v-a plăcut finalul, vă ia toţi dacii!
(merci de expresie, Pitigrasule)
sursa foto