Ultima spaghetă

Am intrat în anul 2012, după unii pesimişti ultimul de la facerea lumii. N-ar trebui deci să-mi fac planuri. Dar eu nu şi nu. Purtat de forţa obişnuinţei în noaptea dintre ani mi-am făcut promisiuni multe, mai mari şi mai mărunte de schimbare în bine, viaţă sănătoasă meditaţie şi cumpătare. Şi iată că am început să mă ţin de ele. De exemplu mi-am propus să renunţ la bere. Aseară am făcut-o. După a şasea am renunţat la bere şi mi-am luat un gin. Mi-am propus să slăbesc, mai exact să dau burta jos. După două zile de chirăială a maţelor care se sfâşiau între ele pe o felie de măr am simţit că o să lesin. De 5 zile mănânc întruna spaghete cu diverse variante de sos. Am auzit că asta se numeşte "trişarea dietei" şi că este buna la accelerarea metabolismul. Adevărul este că am observat asta, că ma trece burta mai des si mai repede. Deci sosul de spaghete funcţioneşte. Activ în interior umple buda de nămol. Plus că şi mişcare fac. Da. Când ies de la birou merg o staţie pe jos înainte să urc în autobuz. Îmi face bine şi am şi timp să-mi tihnească ţigarea. La fel dimineaţa, merg o staţie în întâmpinarea autobuzului ca să slabesc. Unde mai pui că la staţia aia se urcă mai puţină lume decât din staţia din faţa casei şi găsesc loc fără să mă poşeteze vro babă.
Sunt plin de optimism şi încredere. Anul ăsta o să devin zvelt ca un cerb, că doar n-o să mă prindă sfârşitul lumii cu burdihanul cât butia, ficatul cât putina şi capul cât baniţa.
În caz de sfârşit de lume o să dau colţul graţios, delicios, glorios. Dar frate, efortul ăsta mă ucide! Nimeni nu mi-a zis că mersul pe jos poate fi atât de obositor şi că atunci când te abţii te doare mai tare decât atunci când nu te abţii deloc. La dracu. Devin belicos mă aşez pe o bancă şi-mi aprind o tigare. Fumez tacticos. De mâine mă las. Clar, de mâine renunţ la spaghete!