Greu de sinucis

Un poliţist buzoian s-a sinucis sâmbăta la birou. Tare aş vrea să nu cârtesc, din cauza familiei îndurerate. Le cer iertare că nu tac. Nu pot pentru că poliţaiul s-a sinucis greu de tot. A făcut-o trăgând trei focuri cu arma din dotare. Mă întreb şi eu ca tâmpul, cum e posibil să-l descrie presa drept hotărât să moară pe omul care fost evident doar greu de sinucis. Şi pe deasupra tare imprecis. Eu unul dacă aş fi hotărât să mă împuşc în inimă sigur n-as fi nimerit în mână. O fi fost poliţistul inimos, dar chiar aşa? Urmează apoi încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că poliţaii sunt tari de cap. Numai astfel se explică faza cu un glonţ de negăsit după ce i-ar fi ricoşat mortului din ţeastă. În fine, la a treia tragere i-a ieşit omului sinuciderea cîstigătoare. De sâmbătă încoace Şansa Buzoiana a publicat un foileton cu sinucigaşul. Aceiaş poză, acelaş titlu “hotarât să moară”. Din păcate şi informaţia era cam tot aia după cinci zile. Povestea repetată, numai una. Poliţaiul s-a sinucis inexplicabil deşi avea soţie frumoasă, copii cuminţi şi bună situaţie financiară. Numai că ieri a ieşit tata socru la rampă si a dat una nasoală. După el poliţaiul s-ar fi sinucis pentru că îl presau şefii să soluţioneze părtinitor nişte anchete. Vezi ce înseamnă nene să te sinucizi la muncă? Dacă te împuşcai acasă, cheltuiala era tot aia. Uite, acum trag ponoasele şi colegii. Sau o avea şi taica socru dreptate!? Pare mai plauzibil să fii greu de sinucis cu trei gloanţe când nu ţii tu pistolul. Poţi să ştii?!