Picnic la Vorona !

Vizita la manastirea Vorona mi-a umplut sufletul de piosenie si stomacul de acid.
Noi oamenii suntem profund religiosi, pana ni se face foame, sete sau intram in rut. Odata pusi bine cu divinitatea, desfacem falcile si curelele ca sa atingem realitatea cu zonele unde avem pielea mai fina.
Mi s-a fixat aceasta idee pe pajstea verde Connex, unde portierele trantite in ciuda chitului, revarsau ghiortanii veniti la picnic. O parte dintre ei colindasera mai devreme aleile manastirii platind acatiste sa castige la loto, sa li se marite curva sau sa moara dusmanii de le culeg prunele peste gard. Acum eliberati de grija, venisera sa comunice cu natura.
Poiana era aproape plina, asa ca ne-am intins patura unde am gasit loc. Lipsiti de program propriu, ne-am amuzat cu spectacolul oferit. Timp de o ora un burtos chelbos a stat cu curul in sus sufland in jar. Din cand in cand de atata efort mai scapa presiune si pe partea celalalta. Macra lui sotie se inrosise de rusine carand la si de la gratar cantitatile de carne suficiente unui spital pe o luna. Baietelul rubicond si fetita lor dolofana au simulat ca bat mingea impreuna cu un tanar gravid. Pekinezul familiei ne-a pisat expert lada frigo, dupa care a cautat alte victime ocolind suspicios copacii. Am mancat struguri si am baut ciocolata calda. Incercand sa returnez o minge, am murdarit o balega destul de proaspata. Am scos sosetele si le-am bagat intr-o punga. Mai jos de noi un gras la bustul gol isi prajea slana la soare, lacrimand a fum. Sotia lui, la fel de alba si obeza, sfaraia ca un caltabos in treningul pe care-l violase probabil tinandu-si rasuflarea. Unde seismice sau valuri tsunami le jucau sub piele la fiecare pas. Ma gandeam ca ce-i doi sunt o reclama reusita la medicamentele coronariene, saune si produse de slabit. Dintr-o masina proaspat sosita s-a descarcat o casa intreaga. Am numarat in ritm de manea: patru fotolii si o masa plianta, un gratar, doua lazi cu bere, o lada de apa minerala, doua lazi cu carne, doua lazi cu fructe, table, carti de joc, rachete de badminton, trei paturi, doua cosuri cu paine, mustar, suc, etc. Barbatul Nike ii marturisea barbatului Fubu ca moare dupa Denisa. Sper sa se tina de cuvant ca prea m-a terorizat iubirea lui la scarita si nicovala. Doua femei Dolce & Gabana discutau apreciativ despre aerul de munte scuturand in iarba scrum de Kentane. Doi tineri s-au indreptat catre padure. El isi tinea intr-o mana telefonul si in cealalta ouale. Ea chicotea vesel tinand in dreapta o Colicica la un litru si in stanga un sul de hartie igienica. La subrat avea o patura. Ocupat cu o buburuza am uitat de ei.
Gaza sa plimbat pe stanga mea, gata sa cada taman cand a ajuns la verigheta. A zburat scurt alaturea, pe alta mana, hotarata sa guste din stralucirea altei verighete deosebita ca metal si lucratura. O fi garagarita spionul vreunui bijutier sau al unei jumatati geloase?! Cuplul revine din padure numai cu patura. Asa de repede?! Unde au aruncat sticla, si ce naiba au facut cu intregul sul de hartie?! Brusc mi-a venit si mie chef sa simt padurea. Dupa ce am scapat de presiune, am facut cativa pasi si m-am lasat sa cad in frunzele umede. Cu fata in sus am privit pinii intepand cerul si pasarile inotand prin el. In momentul ala au batut clopotele. M-am speriat, m-am adunat de pe jos, in mine, apoi am iesit la larg.
In aurul toamnei, pe pajistea imposibil de verde, m-am simtit mic, mic...atat de mic cum te poti simti numai dupa ce l-ai cautat pe Dumnezeu si nu l-ai gasit acasa.